Virrvarr -o dinamică a hazardului

Galeria Primăriei Timişoara

27 mai 2013- 31 mai 2013

Expoziţie colectivă: Silvia Moldovan, Georgiana Iancu, Bianca Balog, Andrei Părăuşanu, Uliana Gujuman, Edith Torony, Nicolae Velciov, Andor Szabo, Ádám Koncsag, Daniel Dan, Olimpiu Buhai

Surprinderea hazardului, dar şi a ordinii emergente, a dinamicii planului material în raport cu cel imaterial şi transpunerea lor în cadrul lucrărilor, constituie cheia în care ar putea fi interpretată expoziţia Virrvarr curatoriată de studentele secţiei de Istoria şi Teoria Artei (Alexandra Bârză, Alexandra Cheiu, Ioana Enache, Raluca Herman, Eugenia Papanagă, Elena Popescu, Larisa Spravil), coordonate de prof. Ileana Pintilie.

Concepţia unei lumi-labirint dezechilibrate şi haotice, dar care respectă în acelaşi timp o ordine, un tipar inaccesibil, un traseu cu o destinaţie necunoscută, reprezintă caracterul ambivalent al expoziţiei în cauză. Creaţia artistică devine, astfel, un indiciu al reprimării laturii terestre, al anulării oricăror repere spaţiale şi temporale, aspiraţia finală îndreptându-se spre înălţarea, depăşirea unor bariere terestre. 
Dinamismul este cel care dictează cadrul tablourilor. Mişcările aparent haotice, browniene, lipsite, parcă, de orice intenţionalitate, ajung să conveargă, sau să fie brusc întrerupte, într-un punct ce conferă centrul de interes al lucrărilor. Zvâcnirile prezente amintesc de acele prime clipe ale creării demiurgice, definite de un haotic dinamism abil orchestrat.

Sculpturile prezentate vorbesc despre aceeaşi tendinţă a regândirii raporturilor materialului cu realitatea. Sunt, deci, prezentate atât latura raţionalului, latura analitică, într-o căutare permanentă de ordine ce conferă o siguranţă omului, cât şi cadrul imaterialului ce nu se conformează vreunei ordini accesibile celor cantonaţi în spaţiul material.

Repertoriul tehnicilor artistice vine să completeze, subliniind conceptul lucrărilor, prin urmare atingându-se un nivel semantic superior. Tablourile devin suportul unor tuşe largi, dinamice sau din contră, atent detaliate, ambivalenţa realităţii fiind, astfel, încă o dată, sugerată. Cromatica lucrărilor este constituită din tonuri transparente, diluate ce evocă transgresarea concretului, pe când culorile păstoase, puternice subscriu realității. Sculpturile, prin raporturile spaţiale plin-gol, dar şi prin stadiul de finisare a suprafeţelor, conferă noi înţelesuri existenţei obiective. Suprafețele netede, alăturate celor nefinisate, trimit cu gândul la inefabila perfecțiune a accederi la un nivel superior, impalpabil. Performance-ul susținut în cadrul expoziției accentuează caracterul imprevizibil, mereu schimbător al lumii ce ne înconjoară, adăugând în procesul artistic și un alt factor extrem de important, timpul, care devine suspendat în creația artistică. Cadrul temporal devine un adjuvant pentru înţelegerea ealității materiale, aducând aminte de natura ei trecătoare. 

  Virrvarr ajunge să pună în discuție relațiile dintre materie și energie, dintre efemeritate și eternitate, dintre spațiu și vid, relații ce ajung să se completeze, să se reîntregească reciproc.

Autor: Bogdan Pomorişaţ
Foto: Andrei Cacuci