Andreas Sagmeister-"Lucruri care pot fi spuse în metal”

Lofer, Austria
iunie 2014-octombrie 2014

Expoziţia “Lucruri care pot fi spuse în metal”, a artistului plastic Andreas Sagmeister, s-a desfăşurat în perioada Iunie- Octombrie 2014, în parcul de sculptură, situat în faţa Teatrului din Lofer, Austria. Andreas Sagmeister, artist independent în sculptură, design de bijuterie şi design, s-a născut în anul 1966 la Ried-Innkreis, Austria. În intervalul 1981-1985 urmează cursurile Şcolii de Aur şi Argint din Steyer-Oberösterreich. Între 1985-1991 a studiat la Universitatea de Arte şi Design Industrial din Linz, cu Prof. Helmut Gsöllpointner. Iar în anul 1991 primeşte Diploma de Masterat-clasa metal. Membru al  “Institut Innvierltler Guild Kunst Österreich” şi al ”Asociaţiei profesionale a Artiştilor Vizuali din Austria”. Din 1988 a condus Feat Atelier-Galerie Reichesberg.

Artistul ne dezvăluie o parte din viziunile lui despre lume şi viaţă, redate printr-un stil abstract şi minimalist, în metal, asemănător cu Tony Smith (Anthony Peter Smith)-sculptor născut în New Jersey (1912-1980), pe alocuri atingând filonul constructivist. Dacă din punct de vedere hermeneutic, orice operă de artă este alcătuită dintr-un corp material şi unul spiritual, datorită încadrării lucrărilor într-un spaţiu natural - parcul- şi datorită faptului că ele nu sunt expuse pe socluri, face ca lumea materială să se unească cu cea spirituală, printr-un dans al formelor, atât de liniştit, aproape imperceptibil. Lucrările par astfel nişte elemente indispensabile locului respectiv. Materialul din care sunt realizate sculpturile, contrastează inteligent cu natura, prin culoarea lor ruginie şi care nu permite o trecere indiferentă pe lângă lucrări. Iar formele, abstractizate până la geometrie, datorită relaţiilor ce se nasc între spaţiile pline şi spaţiile goale, creează volume sculpturale cu atmosferă arhitectonică.

Ying-Yang

În lucrarea Ying-Yang, spre deosebire de clasicul simbol chinezesc, artistul foloseşte două elemente egale ca mărime şi formă, opuse prin direcţie (unul spre sus şi altul spre jos) şi nu prin culoare. De asemenea, la chinezi, ideea de Ying-Yang, este redată printr-o reprezentare închisă, în timp ce Andreas Sagmeister , ne prezintă conceptul, printr-o lucrare deschisă, care s-ar putea prelungi la infinit.Dar esenţa simbolului rămâne aceeaşi, în ambele cazuri: şi anume că cele două elemente acţionează în mod egal, unul asupra celuilalt, prin complementaritate, rezultând echilibrul.

Wende

Lucrarea Wende, care s-ar putea traduce prin Solstiţiu sau Întorsătură, ar putea fi citită o dată de la stânga la dreapta, când descoperim un cub deschis, alungit, ca fiind cea mai luminoasă zi din an, după care urmează un cub străbătut de o fantă, vrând parcă să sugereze scurtarea zilelor, până la solstiţiul de iarnă, când are loc o nouă întorsătură a lucrurilor şi ziua începe din nou să crească. Liniile lucrării, inspirate parcă din Meandrul grecesc, nu se opresc aici, continâundu-se de la dreapta la stânga, adică de la solstiţiul de iarnă spre cel de vară, într-un ciclu natural, firesc şi nesfârşit.

Ca o concluzie: sculptorul Andreas Sagmeister, spune că ” munca lui poate fi văzută ca un proces de eliberare, vis a vis de marile concepte ale lumii”. Lucrările sale sunt caracterizate de o pace constructivă şi de o geometrie pură, spaţial bine definite prin linii, fiind percepute de privitor ca un posibil spaţiu de experienţă, arătând ca un mare joc al perspectivelor interioare şi exterioare.Cu sculpturile sale, artistul creează noi tipuri de referinţe spaţiale, descoperind forme proaspete, creează noi  concepte vizuale, ca un adaus la natură şi la societatea umană.

Autor: Andrea Ioana Kelemen

Figur

Wendung (|Întorsatură)

Spieltisch (Masă de joc)

Torso

Sorin Nicodim. Pictură

Galeria Calpe
Timișoara
27 mai 2014 – 14 iunie 2014

Calpe Gallery din Timişoara, Bastion Theresia- Corp D, de pe strada Hector nr.1, găzduieşte în perioada 27 Mai- 14 Iunie 2014, expoziţia “Sorin Nicodim”. Cele treizeci de creaţii artistice, vorbesc într-un limbaj original, prin intermediul culorilor, ce prind formă şi semnificaţie, pe pânzele mai mari sau mai mici, tuturor celor ce vor să audă.

Născut la 28 Noiembrie 1951 la Târgu Ocna, judeţul Bacău, România. A absolvit Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” Bucureşti, promoţia 1977.  Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Timişoara, secţia Pictură, din anul 1980. Este un artist în deplină maturitate, recunoscut, premiat, atât în ţară cât şi în străinătate.

“Eu spun că sunt artist vizual. E o chestiune de concept. Artistul include mult mai mult decât un om care face pictură. Eu nu fac pictură, ci fac compoziţii cu implicaţii filosofice, ideatice. E dincolo de a face pictură. În spatele fiecărei lucrări stă o anumită gândire, o anumită stare. Un act de cultură care înseamnă să asculţi multă muzică, să vezi ceea ce fac prietenii şi colegii tăi artişti. E foarte multă primenire a ochiului. Toată osmoza asta-muzică, teatru, literatură, reuseşti să o sintetizezi în lucrările tale”, mărturiseşte artistul.[1]

Coleg de generaţie cu Ciprian Radovan, Pavel Torony, Pavel Vereş, aparţine curentului Post-modernist cu note de  abstracţionalism liric. Ca tehnici, predomină  pastelul, dar mai nou, aplică pe pânză , porţiuni de nisip, piatră sau metal, ca într-un fel de joc al căutărilor, în încercarea de a reda aceea stare de emoţie, de sensibilitate, care să rezulte din blândele şi armonioasele sale compoziţii.

Expoziţia “Sorin  Nicodim”, ne prezintă un fragment din întrebările şi răspunsurile pe care şi le pune artistul în legătură cu existenţa, cu viaţa în general, cu evenimentele contemporane, prin lucrări intitulate sugestiv: “Adam şi Eva”, “ Jocul primăverii”,  “Fluture îndrăgostit”,  “Dans”,  “Şoaptă”, “ Femeie”,  “Nuntă”, “Sacru”, “ Taină”,  “Comuniune”,  dar şi “ Jilţ”,  “Zidul spre albastru”,  “Coloana”,  “Concert Mira Solemnis”,  “ Zi şi Noapte”, “ Noapte şi Zi”,  “Androgin”, “ În coadă de peşte”, “ Pastel figurativ”, “Insula”,  “Măslin în noapte”,  sau “ Roşia Montana”.

 În “ Jocul primăverii”, predominant este “cercul”, simbol al universului şi al ciclicităţii care se regăseşte în natură sub forma anotimpurilor, zilelor, fazelor lunii, şi aşa mai departe, şi punctul, care este o expansiune, ce dă naştere cercului, adică manifestării. Iar un cerc cu un punct interior, simbolizează soarele, spiritul care hrăneşte materia. Avem de-a face cu o compoziţie deschisă, picturală şi destul de simetrică, într-o cromatică de griuri colorate, calde şi cu o oarecare profunzime a planurilor. Planul profund, mai închis la culoare, ar putea să însemne iarna, care pleacă, sau zilele ploioase de primăvară. Planul următor, mai cald, ar putea sa însemne, zilele  frumoase, apoi, al treilea plan, spre exterior- explozia florală de peste tot, iar frontal, în centru, clocoteşte viaţa universală, care în ciuda tuturor,  continuă să meargă mai departe. Senzaţia este de triumf al vieţii

În “Fluture îndrăgostit”, culorile sunt calde şi vesele, cu umbre şi analogii de brunuri, dar şi de diferite combinaţii şi degradeuri ale roşului, cu galben şi cu brun. Apare un fel de roz, care transmite inocenţa, pofta de viaţă, prietenia, zâmbetul, bucuria şi pătratul, ca semn al pământului, ce dă naştere ritmului. Compoziţia este plană, sugerează zborul unei inimi, formată din două jumătăţi, ce se prelungeşte cu un soi de aripi, de la care se revarsă lumina bucuriei şi a înţelepciunii de a forma un cuplu. Acest lucru este sensibil şi delicat în zilele noastre, ameninţat din toate părţile, adică de petele închise la culoare din cele patru colţuri. Senzaţia este de bucurie, dar şi de fragilitate.

În ”Roşia Montană”, culorile sunt calde, parcă mocnesc. Predominant este brunul, cu umbre şi tonuri, puţin oranj pe laterale şi un fel de ocru-bej-auriu, pe ici, pe colo. Este o reprezentare plană, dar bogată în simbolistică. Apare simbolul crucii greceşti, cu cele patru laturi egale, care indică echilibrul universal, în două ipostaze: o dată în partea de jos, ca un echilibru îngropat în adâncuri sau ca un loc însemnat, preţios, dar care atrage suferinţa, reprezentând aurul pământului şi o cruce deasupra, simbolizând aurul extras, înconjurată de o lumină întunecată, datorită disputelor legate de această mină. În mijloc, ca un tezaur, se află un pătrat, ce simbolizează pământul, bogat în aur, dar mărginit de un oranj-roşcat, care ar putea simboliza lupta şi eforturile unor oameni de a păstra pentru România, această bogăţie.

“Pentru Sorin Nicodim, pictura este un exerciţiu constant de educare a simţirii şi de filtrare a impulsivităţii în vederea unei alianţe mult mai solide cu materia, care îl fascinează prin bogaţia nunţelor ei. Materia îi oferă o provocare necontenită, trebuie înţeleasă, dar si stăpânită prin apropiere; forţa ei nu trebuie eliminată din pictură, ci doar potenţată pentru a sugera, în mic, prin metonimie, ceea ce se întâmplă în univers. Astfel, pânza sau suprafaţa de pictat devine un câmp experimental asupra căruia se descarcă energii, se creează alianţe sau se confruntă forţele obscure ale teluricului cu forţele celestului.”[2]

Autor: Andrea Ioana Kelemen  
 

---

[1] http://www.pressalert.ro/2013/11/interviu-cu-un-artist-inimos-sorin-nicodim-sau-misterul-unei-cariere-domeniul -frumosului, accesat in data de : 12. 06. 2014, ora: 14.00

[2]  CITAT al Lector Dr. ILEANA PINTILIE, cu ocazia vernisajului, din data de 27 Mai 2014, ora 18.00