STRĂRASUNĂRI

Calpe Gallery

Timișoara

20 decembrie 2013

Strărăsunări reprezintă un dublu eveniment care a avut loc în data de 20 decembrie la Calpe Gallery Timișoara, în cadrul căruia au fost expuse 17 lucrări ceramice aparținând artistului plastic Marian Ciuma. Vernisarea expoziţie a fost dublată de un concert de trompetă, susținut de către muzicianul timișorean Petre Ionuțescu.

Titlul expoziției nu deconspiră în totalitate trăirea emoțională, plină de bucurie, a actului creativ constituit din principiile contrare pamânt-foc-apă-aer, încununate de sunet. Gândită într-o anumită parcurgere, expoziția se desfăşoară într-o reprezentare scenografică, creația participă efectiv prin stimularea simțurilor receptorii, vizual și auditiv. Asistăm la concertul unei lumi magmatice, împietrită în masa argilei dezmierdată de flăcări, o lume care prinde viață și își atinge sonoritatea deplină prin lirism și virtuozitate.

În conceptul său, Marian Ciuma a abordat trompeta, acest instrument muzical ancestral, dintr-o perspectivă nouă, îndepărtându-se de funcționalitatea acesteia și îndreptându-se spre un tip de modelaj organic, de un onirism debordant, dat fie de natura intervențiilor picturale, fie de morfismul celor 17 lucrări.

„Orchestra din lut” degajă dinamică prin volumetria armonioasă care se propagă în forme de unde, relaționând cu cromatica metalică. Elementul de unificare dintre materie, zona substanțială a lutului și zona senzuală, lirică, îl constituie sunetul.

Prin sensibilitatea modelajului, artistul țese un liant între opacitatea lutului și efemeritatea sunetului născut din vibrația aerului captiv între pereții materiei, produsul final al acestui tumult fiind însuși cântecul pământului, un ecou arhaic menit să evoce frământări acronice.

Spectacolul simfoniei terestre vine din acea simplitate melodică pură, arhetipală, transformată în universalitate prin reverberația sunetului. Este vorba despre chintesența ființei umane, care alege să asculte armonia și să descifreze ecourile răsunetului ei. Lutul devine virtuos, vibrația lui se transformă în sunet, iar strărăsunetul lui este destinat eternității.


Autori: Elena Popescu și Larisa Spravil
Foto:  Elena Popescu

Dosar Hans Mattis-Teutsch

Muzeul de Artă Timişoara

8 noiembrie 2013 -1 decembrie 2013

Mattis Teutsch – artist original sau imitator? (Autor: Simona Popa)

Intru în sălile albe aparent întortocheate ale Galeriei de la parterul Muzeului de Artă, Timişoara. Pentru prima dată Muzeele Braşov, Arad, Sf.Gheorghe și Muzeul Crișurilor expun la Timişoara marea colecţie retrospectivă Hans Mattis Teutsch. Mă uimește la o prima vedere puterea exponatelor, toate și fiecare în parte de cea mai bună calitate, extrem de bine alese. Știam despre artist că e născut la Braşov, la sfârşitul secolului XIX, 1884, că e renumit și colecţionat în Germania, Ungaria, în România însă, mai puţin. Oare de ce? M-am hotărât să îl studiez.

Pictor, gravor și sculptor, avangardist al început de secol XX, Hans Mattis Teutsch a studiat și lucrat la Braşov, Budapesta, München, Paris, Berlin și Bucureşti. Aceste peregrinări, dar şi peisajele şi trăirile transilvănene, iar mai apoi ororile războiului şi constructivismul rus l-au modelat ca artist.

 Expresionist prin excelenţă, a trecut de la fauvism, secesionism, abstracţionism la constructivism. Prin apartenența la grupările Der Blaue Reiter (München), Der Sturm (Berlin), Ma(Budapesta),A bis Z(Köln), Artiştii Plastici Transilvaneni, Sebastian Hann Verein, a fost în contact cu lucrurile lui Wassily Kandinsky (Der Blaue Reiter), Brâncuși (Salonul oficial Bucureşti), Archipenko şi Chagall (Der Sturm) şi ne putem întreba cât de originale sunt ideile și formele de expresie ale lui Mattis Teutsch, deoarece, la umbra acestor uriaşi ai artei de început de secol XX este aproape imposibil să fii și să rămâi original. Pentru a răspunde acestei întrebări, voi analiza câteva lucrări ale lui Hans Mattis Teutsch, lucrări reprezentative pentru diferitele perioade.

 Între 1917-1923 a pictat peisaje, compoziţii, și flori sufletești, toate în stil  expresionist, apropiindu-se de abstracţionismul lui Kandinski și formele brâncuşiene. Formele amintesc de păsări  măiastre dinamizate prin alăturarea galbenului, verdelui, movului și roşului (flori sufleteşti), portocaliului  fierbinte, potențat  prin violet și verde, și copaci unduitori, verzi sau mov care străjuiesc pământul precum oamenii. Privindu-le, simţi arşiţa verii, sau bucuria sufletească, geneza primăverii, sau înserarea. Simţi de asemenea înrudirea cu Paul Klee (Der Sturm),Victor Brauner, Maxy, Rippl Ronai, Perlrott Csaba-Vilmos şi alți mari artişti cu care a expus împreună, cu toţii fiind receptori și distribuitori ai spiritului - Zeitgeist-  începutului de secol XX.

În grafică, după unii critici, Mattis Teutsch ,,atinge o concentrare și o abstractizare a formelor mai avansată decât în cazul picturilor şi sculpturilor create în urma acestor mici desene,,. Gravurile sale, cca 170 gravuri în linoleum și lemn, au rolul de a permite artistului să sintetizeze şi să experimenteze.(noţiunile de baza le-a însuşit la Şcoala Naţională Regala de Arte și Meserii din Budapesta).

 Sculptura lui Mattis Teutsch a fost firul care a unit întreaga sa activitate, a evoluat odată cu stilul său, dar totodată a rămas unică și tributară Art Nouveau-ului şi Art Deco-ului începutului de secol, dar și artei egiptene, din  lemn, negru sau pictat, din aluminiu, teracotă sau gips. În 1931 la Potsdam, a scris lucrarea de teoria artei ,,Ideologia artei. Stabilitate și Activitate în Creaţie,,  în care îşi expune crezul artistic și experiența acumulată.  ,,Țelul meu este să creez prin mijloace picturale şi plastice, opere abstracte care prin destinul lor artistic pot duce o viaţă de sine stătătoare, dizolvate în stări sufleteşti pure. Realizez în principal compoziţii în care punctul de plecare este omul, omul în vibraţia sa sufletească”.(...) Construcţia lucrărilor constă în mişcări ritmice, colorate prin contraste reci, calde, luminoase, puncte de linişte, mişcări concentrice și excentrice care se armonizează cu un anume scop.

În anii expansiunii fasciste până după război, capacitatea creativă a lui Mattis Teutsch a avut mult de suferit, activitatea lui aproape că a încetat. Apoi, o scurta perioada, crede în Omul nou, eroic, măreţ, cordial și conştient, pregătit pentru acţiune. A încercat să ,,accentueze esenţialul,, în spirit constructiv-realist, până când în 1950-53 i se interzice să expună.

 Sper că am reuşit să dovedesc prin această mică lucrare, originalitatea ,unicitatea și deosebita valoare internaţională și naţională a artistului Hans Mattis Teutsch, şi voi aduce în sprijinul argumentelor mele însăşi mărturia marelui artist: ,,N-am avut de fapt etape.Nici maeştri.Sunt un copil al secolului XX, iar ca artist am privit de la început dintr-o perspectivă fermă ceea ce se întâmplă în jur și păşesc pe drumul meu consecvent, în linie dreaptă(...). Eu nu iau ca dominantă fenomenele, ci însuşi Omul”.

Hans Mattis-Teutsch sau emoţia creatoare a avangardei (Autor: Elena Popescu, Foto: Elena Popescu)

Expoziţia Hans Mattis-Teutsch - Un avangardist transilvănean. Colecţia muzeului de Artă Braşov reprezintă exemplul perfect de colaborare intermuzeală şi parteneriat concretizat prin rezultatul unei bune cooperări dintre Muzeul de Artă Timişoara şi Muzeul de Artă Braşov. Organizatorii au contribuit la realizarea acestui proiect de expoziţie punând la dispoziţia publicului în intervalul 8 noiembrie - 1 decembrie 2013, în premieră pentru Timişoara, 46 de lucrări de pictură, grafică şi sculptură ale artistului avangardist.

Lucrările expuse sunt elocvente din punct de vedere stilistic, fiind realizate în deplină sincronizare cu mişcarea avangardistă la care Mattis-Teutsch participă activ.

În cadrul vernisajului, care a avut loc în data de 8 noiembrie 2013, au luat cuvântul Marcela Oprescu, muzeograf MArt, Bartha Árpád, directorul Muzeului de Artă Braşov şi Radu Popică, curatorul expoziţiei.

Creaţia lui Mattis-Teutsch se situează la confluenţa dintre mişcarea berlineză  Der Blaue Reiter şi Der Sturm, arta maghiară şi avangarda românească, fiind revendicat de toate cele trei spaţii culturale. El tinde spre o artă "pur sufletească care să fie numai mişcare şi culoare", o artă organică, care să se împotrivească chiar naturii, fără niciun sprijin exterior.

Expoziţia punctează momente importante din creaţia artistului, prin originalitatea abstractizării  şi demersul teoretic creator. În picturile şi desenele lui Mattis-Teutsch au fost eliminate formele naturale prin reducere şi simplificare, locul lor fiind luat de forme abstracte geometrice.

Omul, în viziunea lui Mattis-Teutsch, apare ca şi figură stilizată, el este redus la o figură geometrică, devine omul ideal sau omul sintetic, aşa cum l-a denumit el. Prin reprezentarea omului nou, Mattis-Teutsch se reîntoarce la reprezentarea figurativă,  reuşind în câteva linii să imortalizeze trăsăturile interioare şi exterioare ale subiectului său. Ciclul definit ca "expresionism muzical", Florile sufleteşti (Compoziţie XX) alternează ritmic prin structurarea liniilor  verticale şi orizontale pe care le animă  prin muzica de fond.

Gradaţiile ritmice de inspiraţie Jugenstill, exaltarea culorilor şi formelor prin abstractizare lirică converg la un demers creator original, contribuind prin propria viziune "pură şi de sine stătătoare", la crearea esenţei  artei avangardiste.

Mattis-Teutsch nu caută culoarea sau forma, ci trăieşte emoţia pură, "(...) din formele naturale el crează forme artistice abstracte, care nu devin simboluri ale obiectelor, ci mijloace expresive ale emoţiilor".