Silvia Moldovan. Trup cu peşti

Galeria Triade

Timișoara

29 ianuarie - 25 martie 2014

Galeria Triade găzduieşte în perioada 29 ianuarie - 25 martie 2014 expoziţia personală, intitulată generic “Trup cu peşti”, a artistei Silvia Moldovan. Expoziţia aduce în atenţia vizitatorilor o serie de lucrări cu tematică ecologică, după cum susţine însăși artista.

Trebuie să admit faptul că mesajul este unul absolut discret, autentic, fără minimum de efort, de exagerări sau metamorfozări. Fiinţăm într-o lume a excesului,  de orice natură ar fi el, iar în această lume decadentă nu mai suntem susceptibili de adevăratele valori. Tablourile artistei inspiră o tristeţe metafizică,  fiind o reculegere profundă asupra destinului uman şi a pericolului de extincţie, nu doar a peştilor, ci şi a întregii omeniri. Se consolidează, prin urmare, relaţia de cauzalitate dintre omul, ca substanţă raţională, şi acţiunile – implicit  consecinţele – acestuia  raportate  la lumea exterioară.

Silvia Moldovan reuşeşte prin lucrările sale o abordare binară: pe de o parte, prin limbajul plastic structurat conceptual, pe de altă parte prin fixarea unui corp eterogen, care desemnează o involuţie. Ideea se conturează prin participarea efectivă a artistului în procesul creator, astfel corpul său devine model de explorare, prin care se identifică simbolic întreaga umanitate şi, în acelaşi timp, este un apel de revoltă la adresa unui “public hipercivilizat”.

Cromatica tablourilor este prevalentă de non-culori şi creează o atmosferă apăsătoare, morbidă, aş putea spune. Contrastul alb-negru, dintre care negrul domină, relevă ideea unui spaţiu captat de propriile limite, în care lumina, siguranţa, armonia (albul) sunt încorporate până la disoluţia completă. Doar petele de culoare roşu şi albastru, regăsite în fundalul celor două lucrări, îndrăznesc asupra unei posibile resurecţii. Griul este o constantă, acedia şi monotonia lumii contemporane.

Sigur că de perspective alarmante nu ducem lipsă, suntem zilnic suprasaturaţi de aceste imagini înfricoşătoare şi dezgustătoare şi, totuşi,  suntem tot mai puţin preocupaţi de problema în sine. În ceea ce priveşte responsabilitatea morală am pierdut considerabil, contează doar modul în care vom reacţiona la această schimbare majoră care ne vizează direct.

Ce facem în această situaţie? Oare suntem noi soluţia sau omenirea e irecuperabilă?

“Trup cu peşti” este expoziţia ce fundamentează noi idei în conştientul individual, idei care se vor transfigurate în intenţii şi acţiuni. 

Autor: Eugenia Papanaga

Foto: Elena Popescu

Prototip - Arhitectură de interior şi design de obiect

Centrul de Artă şi Arhitectură Bastion

Timișoara

10 ianuarie 2014- 19 ianuarie 2014

Expoziţia a cuprins proiectele de amenajare ale Centrului de Artă şi Arhitectură, obiecte de design industrial (taburete şi luminotehnică), fiind organizată de studenţii din anul IV ai Facultăţii de Arhitectură din Timişoara. Proiectele şi obiectele de design industrial, expuse, au fost realizate de studenţii din anul III ai secţiei de Mobilier şi amenajări interioare din cadrul facultăţii menţionate mai sus.

Această expoziţie a avut un rol de promovare a tinerelor talente şi a viitorilor designeri. Design-ul industrial , din punctul meu de vedere, este un act util de creaţie, arta se îmbină perfect cu utilitatea, în unele cazuri într-o măsură mai mică, în alte cazuri într-o măsură mai mare.

Expoziţia poate fi percepută ca o privire spre viitor, te face să-ţi imaginezi cum ar putea arăta spaţiile ambiante, te face sa priveşti lucrurile dintr-o altă perspectivă.

Dintre obiectele expuse, obiecte foarte deosebite, atrage atenţia o lampă realizată de Cristian Mircu, student la MAI în anul III, despre care acesta declară : "Ideea lămpii a pornit de la nevoia de lumină în spaţiul de lucru, dar şi din dorinţa de a o construi cu mâinile mele şi a avea un obiect unic. Aveam nevoie de un design simplu şi ușor de realizat, dar şi de un material simplu de prelucrat, de aceea am ales lemnul. După câteva schiţe am ajuns la forma dorită şi am început confecţionarea pieselor cu ajutorul unui tâmplar. Lampa este realizată din lemn de frasin, în partea de jos, piciorul din lemn de tei, iar abajurul din lemn de balsă. Numele lămpii, "TypoLamp", vine de la faptul că în interiorul abajurului se poate scrie, manual, orice mesaj".

În ansamblul ei, expoziţia a fost una extrem de interesantă şi plină de culoare, o expoziţie care merită din plin să fie admirată si lăudată, o expoziţie de promovare  a studenţilor şi a talentului acestora.

Autor: Alexandra Cheiu

Foto: Alexandra Cheiu

Ştefan Petrică- Embryos

Galeria Calina

Timișoara

11 noiembrie - 11 decembrie 2013

Vernisată pe 11 noiembrie 2013, la  Galeria Calina, expoziţia personală a artistului Ştefan Petrică  întruneşte un public numeros şi elevat. Titlul, „Embryos”, face dovada unei simple candori asupra spectacolului vieţii.

Întreg spaţiu este captat de melancolie şi reverie şi, în acelaşi timp, transmite un sentiment de apartenenţă, ca şi cum privitorul ia parte la acest spectacol, îl trăieşte şi îl manifestă cu nonşalanţă. Sentimentele, trăirile şi aspiraţiile sunt transpuse în petele de culoare.

Petrică pictează într-o gamă pastelată şi subtilă de cald/rece, predilect violeturi, griuri şi ocruri. Pensulaţia sigură, inspiraţia metafizică, amestecul de tangibil şi intangibil recompun o notă spre lumea visului şi a imaginaţiei. Privită din interior, această lume a plăcutelor contraste se constituie ca un punct de reper pentru fragmente rupte de timp, poveşti inedite, imagini metaforice enunţate de suflet.

Dimensiunea spaţială este impregnată în totalitate de culoare, formele se aplatizează iar spaţiul şi timpul se confundă pentru a căpăta noi valenţe metamorfice. Linia este precisă, conturată puternic şi vibrantă, în timp ce formele dinamice surprind spontaneitatea. Această atitudine este mai mult decât filosofico-lirică, artistul detaşându-se de lumea exterioară pentru a-i recompune limitele cuprinse într-un întreg. Distilată prin filtrul memoriei afective, senzaţia se îmbină cu viziunea poetică.

Temporalitatea este, în acelaşi timp, negată şi pusă în evidenţă prin relaţia dintre conţinutul descriptiv şi conţinutul sugerat. Pretextul este unul simplu, banal, pornind de la elemente cotidiene şi până la interconexiunea acestora în conştientul uman. „Interiorul” este aproape întotdeauna prezent, ca şi un laitmotiv, fie cel de factură obiectuală sau metafizică. Indiferent din ce unghi privim lucrările lui Petrică Ştefan, arta sa se relevă drept transcendenţa naturii - a trăi în libertatea conştiinţei.

Nu există exuberanţă, ci doar pasiune şi talent, dovadă a lucrărilor captivante. Valoarea promovată prin teme filosofice scoate la lumină calitatea execuţiei şi a repertoriului artistic. Cu o deosebită admiraţie, Petrică Ştefan merită aprecierea notorie a unui ochi sensibil.

Autor: Eugenia Papanaga

Foto: Eugenia Papanaga

Bogdan Rață- rupTrup. Corpul ca temă

Muzeul de Artă Timișoara

22 octombrie 2012- 24 noiembrie 2012

Prin idealurile pe care le impune, societatea contemporană transformă corpul uman în materie primă. Obsesia faţă de corp a devenit în ultimii ani din ce în ce mai pregnantă, lucru accentuat de către normele impuse de consumerism. Prin lucrările sale, sculptorul Bogdan Rață eliberează trupul de prejudecăţi, şi prin recompunerea structurii anatomice semnalează problema acestui narcisism general.

Deformările şi metamorfozele pe care artistul le produce pun în lumină trăiri psihice precum frica, neliniştea, anxietatea şi ruşinea. Contorsiunile fizice sunt o metaforă a transformărilor psihice pe care frustrările actuale le produc asupra mentalului. Astfel că hibridizarea nu trebuie privită ca ceva grotesc, ci ca o expresie a identităţii umane.

„Fragmentarea corpului, abordarea uneori a unui limbaj ce pare hiperrealist,  sunt mijloacele plastice cu ajutorul cărora artistul operează în câmpul vizual, manipulând privitorul și conducându-l spre o percepție exacerbată emoțional. „Încercare de a păstra viața” oferă imaginea unui corp suferind, emaciat și chinuit, în care apa, ce se adună în scobiturile ce dezvăluie degradări masive, sugerează viața fragilă, care încă mai pâlpâie.”(Ileana Pintilie, revista Arta)

Rață multiplică diferite părţi ale corpului, precum degete sau urechi, şi le combină în noi „forme de viaţă”. Aceste replici ale realităţii, expuse în deplina lor vulnerabilitate, manipulează privitorul şi îi produc acestuia stări de nelinişte.

Artistul se autoportretizează deseori, el mărturiseşte că îşi ia propriul trup ca model, repetându-şi în mod obsedant propria imagine. Materialele folosite conferă un aspect industrial lucrărilor, lucru care completează temele abordate. Artistul consideră că punând accentul pe învelişul fragil, atrage mai bine atenţia asupra pielii, care este graniţa între ceea ce se poate vedea şi ceea ce suntem cu adevărat.

Autor: Rebeca Sale