Galeria Calina
Timișoara
13 decembrie 2013 - 31 ianuarie 2014
O sală mare și albă, supraluminată. Goală. În mijloc o grămadă
uriașă de bani. Teancuri fără număr de bancnote de un dolar legate cu elastic
pentru borcane;
galben. Muntele de bani stă aruncat pe jos în mijlocul podelei. Pur și simplu
zace acolo ca o grămadă de gunoi menajer. Din stradă se vede un afiș: “Mergeți
mai departe, că nu-i nimic de văzut aici ”. Dinăuntru e fascinant să urmărești
cum sute de trecători se perindă prin fața vitrinei fără ca măcar să întoarcă
capul. Dinafară este năucitor și incredibil să observi o comoară turnată în
mijlocul unei camere goale.
Inside. Miroase a ziar. Bancnote reale de un dolar
amestecate (în demersul meșteșugăresc al artistului de a întrema legăturile de
câte 100 de bucăți), cu replici xerox color ale bancnotei de un dolar. Hârtia
de ziar e tăiată în forma și dimensiunea
perfectă, decupată corect și impecabil din punct de vedere tehnic.
Amestec bizar și fascinant între real și copie, între valoare și simulacru, între
hârtie care a avut soarta să fie imprimată cu o ștampilă de 1 dolar sau hârtie
care a fost doar un anunț imobiliar. Prima și ultima hârtie dintr-o legătură
sunt mereu dolari (adevărați sau copie xerox). Miezul este alb, sau umplutură.
Omul în adânc și la suprafaţă? Societatea în
complexitatea și anonimatul ei? Societatea de consum cu valoarea falsă și lipsa
de sens? Psihologia mulțimii și a individului cu măștile pe care le poartă și
cu golul interior?
Hipnoza banilor este incredibilă, pentru că majoritatea
celor care văd grămada de bani se reped în cea de-a doua încăpere, și de-abia
apoi revin în prima sală, situată la intrarea în expoziţie unde tot peretele
este tapetat cu anunțuri publicitare ale autorului. E goana și mirajul unei
comori care ți se dă fără să faci nimic. E capcana că exista ceva gratis pe
lume.
Autorul se vrea a fi un român fără nume din mulțimea de
emigranți în căutarea unui loc de muncă. Experimentul (real ) a avut loc în
Spania, într-una din marile metropole, unde orașul a fost împânzit cu aceste
afișe (și în spaniolă și în română, cu scris de mână sau pe calculator) cu anunțuri
de angajare – trecând prin toate registrele lingvistice și adresându-se tuturor
mediilor sociale. Anunțurile au toate același număr de telefon (de Spania, număr
real: 663.166.421 ) și sunt serioase sau
comice, macabre sau absurde, frivole sau atemporale. De la cele 300 de anunțuri
puse peste tot: stații de metrou și tren, baruri, instituții, mijloace de
transport în comun, hiper-market-uri feed-back-ul a fost: zero. Nici măcar o
persoană nu a sunat.
Acest tip de “performance” are de-a face cu drama existențială
a unui emigrant care face orice pentru bani. Idolul fără chip al
consumerismului distruge rădăcini și
existențe. Nu mai găsim sens și realitate într-o căutare de asemenea fel. “ Fac
orice pentru bani” e un mesaj cu iz decadent a unei societăți fără repere și în
destrămare. Și în acest “orice ” mai sunt incluse toate posibilitățile pe care
le are un om pentru a supraviețui. Atunci când ai nevoie de bani pentru că îți
este foarte foame îți amintești tot ce știi
să faci. Experimentul e și un studiu viu al unei școli a vieții pentru care nu
avem diplomă și facultate, dar care este ceea ce suntem noi cu adevărat atunci
când uităm tot.
Acest orice înseamnă: traduceri, picturi murale, reparații
Iphone, spălare geamuri, servicii de pază, chelnerie, economie, meditații la
limba engleză, sculptură, menaj, decorare, grădinărit și servicii “inedite”:
baci la oi, baby-sitter, gigolo, magician, bucătar, chiromant, masaj, cursuri
de golf, model nud, plimbarea și hrănirea animalului de casă, etc.
A treia parte a expoziției este o proiecție într-o latură
a încăperii, nu la fel de luminată, a unui filmuleț cu o mașină Dacia. Și un
drum care rulează… Este Dacia aia ruginită de acasă pe care înainte să plec în țări
străine, eu, emigrantul, am parcat-o în
curte și pe care o împresoară bălăriile. E forfotă și mișcare în jurul acelui
loc și natură. Mașina Dacia și țara Dacia. Patria sufletului și drumurile nesfârșite.
Avem de-a face cu
trei domenii simbolice:
1. Banii. În jurul lor se derulează toată acțiunea. Ei sunt
punctul central și centrul de interes al expoziției. Ei sunt dumnezeul zilelor
noastre și mirajul puterii, bogăției și siguranței, un pol Nord într-o lume fără
busolă.
2. Anunțurile: goana
supraviețuirii. Drama emigrantului (non-cetățeanul) care nu mai are rădăcini și
identitate, într-o societate care te depersonalizează și care demitizează rostul și sensul existenței.
3. Dacia. Cu rol simbolic de catalizator. E tărâmul Văii Plângerii
și este originea și sensul originar.
Aceste trei domenii se împletesc într-un dans halucinant
al trecutului, viitorului și prezentului, în ceea ce am putea numi sub un
termen generic “biografia căpșunarului”. E o horă a zilelor noastre. E un solo
show, adică o dramă la persoana întâi. Expoziția “Move along, nothing to see”
este impresionantă prin felul în care îmbină
realitatea, arta, biografia, performance
art și
arta conceptuală.
La finalul expoziției, pe un perete negru, ultima lucrare
e un semn - o plăcuță de marmură, care
se pune pe monumentul funerar. Ea are gravat doar anul nașterii
autorului(1982), iar bucata în așteptare e albă, neatinsă. Acest petec de
marmură este piatra de boltă a expoziției, este “memento mori”,( omule aminteşte-ţi
că ești trecător). Această planetă este butonul de la semnalul de alarmă.
Autor: Coralia Diana Ramneantu
