Întrupări. Adriana Lucaciu

Galeria Helios

Timișoara

12 iunie 2014-25 iunie 2014

În contextul perpetuei exploatări a trupului uman din cadrul societății contemporane, fragmentarea și defragmentarea, neîncetatul ciclu al compunerii, descompunerii și recompunerii fizicului este cât se poate de invaziv. Acest fapt atrage după sine, inevitabil, și probleme de natură religioasă. Traiectul conceptual al lucrărilor Adrianei Lucaciu este unul care trece, în mod evident, și prin această sferă a spiritualității creștine.

Repertoriul morfologic utilizat în cadrul lucrărilor vine să sublinieze întocmai caracteristici deconstructive. Fie că vorbim de pete de culoare ori linii, ele nu formează un cadru figurativ. Corpul uman, vag sugerat cu ajutorul unui contur, nu este reprezentat în totalitate. Lui îi sunt sugerate doar particularitățile cele mai pregnante, cele generale.

Tocmai sugestia corpului uman trimite spre ambiguitatea condiției trupului uman. El devine suportul unor numeroase transformări, el devine volatil. El este învăluit într-o substanță lăptoasă ce semnifică tocmai volatilitatea despre care vorbeam. Trupul uman se rupe în bucăți, se perforează, dezgolindu-se pentru a ne dezvălui structura internă.

Trupul uman, subiectul numeroaselor modificări corporale, a ajuns să fie atât de folosit încât și-a pierdut profunzimea. Noțiunea de spațiu privat, mereu violat, mereu abuzat, încetează să mai existe. Omul este redus până în punctul de a fi confundat cu un obiect organic.

Simbolistica creștină din cadrul lucrărilor este prezentă prin sugerarea cadrului divin prin introducerea triunghiului în planul compoziției. El reprezintă siguranța și speranța oferită de credință. Acea speranță că lumea va deveni mai profundă și mai spirituală.

Autor: Bogdan Pomorişaţ

Efemeritatea materiei

Galeria Calina

Timișoara

5 mai 2014 – 10 iunie 2014

Expoziția artistei Simona Nuțiu Gradoux – Topographies secrétes –, a putut fi văzută în  perioada 5 mai – 10 iunie 2014 la galeria Calina din Timișoara. Simona Nuțiu continuă pe linia experimentelor, utilizând pictura de șevalet, tehnica colajului și arta obiectuală ca tehnici care conlucrează în direcția aceluiași demers artistic.

Tema corpului și a condiției umane este una care obsedează numeroși artiști, dar cu toate acestea, fiind o temă întotdeauna de actualitate, nu ajunge să pară uzitată sau să fie privită cu lipsă de interes. Această problematică se regăsește în preocupările artistei de mulți ani dacă privim retrospectiv, dar de fiecare dată abordarea este diferită. După cum ne putem aminti, condiția umană reprezintă o temă predilectă în creația Simonei Nuțiu, însă în această expoziție vedem, totodată, o întoarcere a sa către pictură, către o artă bidimensională care să exprime împreună cu obiectele instalație precaritatea omului în totalitatea sa. Nu doar lucrarea de ansamblu formată din „schelete” colorate suspendate de tavan poate fi considerată o instalație, ci expoziția în ansamblul său.

Inițial, intrând în galerie, expoziția în sine mi-a displăcut, iar sentimentul a rămas chiar și după observarea lucrărilor de pe prima simeză. Modul în care lumina era pusă să evidențieze doar anumite părți ale lucrărilor pe pânză îmi părea nepotrivit. Ulterior, după privirea fiecărei lucrări și organizarea lor mentală sub forma unui concept unitar mi-am dat seama că particip ca privitor la o expoziție surprinzătoare, cu o tematică gravă în ciuda culorilor stridente utilizate. Suntem în această expoziție, ca privitori, cu toții martori la un proces în care suntem implicați fără să vrem. Fiecare lucrare reprezintă o topografie, adică un topos identificabil în corp, ca metaforă a sinelui, ceea ce face ca acestea să fie Topographies secrétes.  

Mesajul transmis este unul puternic, deoarece artista ne trimite spre imuabilitatea omului în totalitatea sa. Vedem pe de o parte efemeritatea și precaritatea trupului uman, dar și eroziunea interiorului, prin urmare a organelor și a sufletului în contemporaneitate prin prezentarea omului ca mecanism în care fiecare piesă suferă de eroziune și degradare prin uzare și îmbătrânire. Fragmente ale scheletului uman sunt ceea ce rămâne suspendat de tavan împreună cu umbrele aferente fiecăruia, iar alături fragmente de dantură degradată, după ce venele și arterele încetează să funcționeze. Vedem cum fiecare corp, organ sau schelet se află într-o stare diferită de degradare, la final rămânând doar fragmente de dantură sau proteză prinse pe un perete ca un fragment-martor al corpului pierdut, ceea ce ne trimite cu gândul la faptul că, de fapt, după moarte nu mai rămâne nimic.

Acest dialog între corp și umbra sa este bazat pe dezvăluirea unor toposuri ascunse privirii, astfel încât artistul și privitorii să participe la un proces de purificare prin conștientizarea faptului că putem auzi „strigătul materiei”. 

Autor: Nicoleta Papp

Preludii. Vlad Corban, Bela Szakacs, Ștefan Bartha

Galeria Pygmalion
Timișoara
17 aprilie 2014 – 1 mai 2014

Titlul expoziției, Preludii, a artiștilor Vlad Corban, Bela Szakacs și Ștefan Bartha prezentă la galeria Pygmalion în perioada 17 aprilie – 1 mai ne dă chiar cheia înțelegerii demersului acestor trei artiști.

Pentru fiecare, parcurgerea săptămânii mari reprezintă un preludiu la creștinism.  Odată cu răstignirea lui Iisus Hristos asistăm la constituirea bisericii creștine, deoarece până atunci chiar dacă se oficiau slujbe religioase, preoții nu aveau acces în altar în modul în care se întâmplă astăzi. Odată cu crăparea catapetesmei în două, cerul s-a deschis și preoții au putut oficia sfânta liturghie din altar, spațiul simbolic al cerului pe pământ.

Lucrările celor trei artiști se armonizează atât prin tematică, cât și prin abordarea acesteia cu spațiul restrâns al galeriei și cu săptămâna mare. Personajele lui Bela Szakacs au o atitudine hieratică, provenite din lumea vechi-testamentară, cele ale lui Vlad Corban par a fi figuri care au transgresat multiple teritorii și timpi, iar sculpturile lui Ștefan Bartha construiesc un aliaj de materiale distincte bazate pe o simbolistică a roții. Materialele utilizate de cei trei artiști ne trimit spre o artă posibil de a fi fost realizată acum mult timp, sculpturile celor doi chiar în antichitate, iar lucrările de pe simeze într-un ev mediu prerenascentist. Lucrările lui Vlad Corban sunt lipsite de culoare, fiind construite printr-o minuție extraordinară, utilizând doar desenul. La sculptorul Bela Szakacs putem remarca modul precis în care modelează lutul pentru realizarea temelor, iar Ștefan Bartha metalul, piatra și lemnul utilizate într-o asociere prielnică pentru funcția simbolică a lucrărilor.

Cei trei artiști „s-au găsit” unul pe altul în organizarea acestei expoziții, cum se zice, pentru că atât din punct de vedere al tematicii, cât și al tehnicii sau al cromaticii, lucrările lor comunică una cu alta în spațiul galeriei. Asocierea lor în același spațiu a fost un eveniment de bun augur prin intermediul căruia cei trei au avut posibilitatea să-și lase lucrările să comunice și să se completeze reciproc în perioada sărbătorilor pascale. 

Autor: Nicoleta Papp

CIPRIAN HOMORODEAN-MOVE ALONG NOTHING TO SEE HERE

Galeria Calina

Timișoara

13 decembrie 2013 - 31 ianuarie 2014

O sală mare și albă, supraluminată. Goală. În mijloc o grămadă uriașă de bani. Teancuri fără număr de bancnote de un dolar legate cu elastic pentru borcane; galben. Muntele de bani stă aruncat pe jos în mijlocul podelei. Pur și simplu zace acolo ca o grămadă de gunoi menajer. Din stradă se vede un afiș: “Mergeți mai departe, că nu-i nimic de văzut aici ”. Dinăuntru e fascinant să urmărești cum sute de trecători se perindă prin fața vitrinei fără ca măcar să întoarcă capul. Dinafară este năucitor și incredibil să observi o comoară turnată în mijlocul unei camere goale.

Inside. Miroase a ziar. Bancnote reale de un dolar amestecate (în demersul meșteșugăresc al artistului de a întrema legăturile de câte 100 de bucăți), cu replici xerox color ale bancnotei de un dolar. Hârtia de ziar e tăiată în forma și dimensiunea  perfectă, decupată corect și impecabil din punct de vedere tehnic. Amestec bizar și fascinant între real și copie, între valoare și simulacru, între hârtie care a avut soarta să fie imprimată cu o ștampilă de 1 dolar sau hârtie care a fost doar un anunț imobiliar. Prima și ultima hârtie dintr-o legătură sunt mereu dolari (adevărați sau copie xerox). Miezul este alb, sau umplutură.

Omul în adânc și la suprafaţă? Societatea în complexitatea și anonimatul ei? Societatea de consum cu valoarea falsă și lipsa de sens? Psihologia mulțimii și a individului cu măștile pe care le poartă și cu golul interior?

Hipnoza banilor este incredibilă, pentru că majoritatea celor care văd grămada de bani se reped în cea de-a doua încăpere, și de-abia apoi revin în prima sală, situată la intrarea în expoziţie unde tot peretele este tapetat cu anunțuri publicitare ale autorului. E goana și mirajul unei comori care ți se dă fără să faci nimic. E capcana că exista ceva gratis pe lume.

Autorul se vrea a fi un român fără nume din mulțimea de emigranți în căutarea unui loc de muncă. Experimentul (real ) a avut loc în Spania, într-una din marile metropole, unde orașul a fost împânzit cu aceste afișe (și în spaniolă și în română, cu scris de mână sau pe calculator) cu anunțuri de angajare – trecând prin toate registrele lingvistice și adresându-se tuturor mediilor sociale. Anunțurile au toate același număr de telefon (de Spania, număr real: 663.166.421 )  și sunt serioase sau comice, macabre sau absurde, frivole sau atemporale. De la cele 300 de anunțuri puse peste tot: stații de metrou și tren, baruri, instituții, mijloace de transport în comun, hiper-market-uri feed-back-ul a fost: zero. Nici măcar o persoană nu a sunat.

Acest tip de “performance” are de-a face cu drama existențială a unui emigrant care face orice pentru bani. Idolul fără chip al consumerismului  distruge rădăcini și existențe. Nu mai găsim sens și realitate într-o căutare de asemenea fel. “ Fac orice pentru bani” e un mesaj cu iz decadent a unei societăți fără repere și în destrămare. Și în acest “orice ” mai sunt incluse toate posibilitățile pe care le are un om pentru a supraviețui. Atunci când ai nevoie de bani pentru că îți este foarte foame  îți amintești tot ce știi să faci. Experimentul e și un studiu viu al unei școli a vieții pentru care nu avem diplomă și facultate, dar care este ceea ce suntem noi cu adevărat atunci când uităm tot.

Acest orice înseamnă: traduceri, picturi murale, reparații Iphone, spălare geamuri, servicii de pază, chelnerie, economie, meditații la limba engleză, sculptură, menaj, decorare, grădinărit și servicii “inedite”: baci la oi, baby-sitter,  gigolo,  magician, bucătar, chiromant, masaj, cursuri de golf, model nud, plimbarea și hrănirea animalului de casă, etc.

A treia parte a expoziției este o proiecție într-o latură a încăperii, nu la fel de luminată, a unui filmuleț cu o mașină Dacia. Și un drum care rulează… Este Dacia aia ruginită de acasă pe care înainte să plec în țări străine, eu, emigrantul,  am parcat-o în curte și pe care o împresoară bălăriile. E forfotă și mișcare în jurul acelui loc și natură. Mașina Dacia și țara Dacia. Patria sufletului și drumurile nesfârșite.

Avem de-a face cu trei domenii simbolice:

1.      Banii. În jurul lor se derulează toată acțiunea. Ei sunt punctul central și centrul de interes al expoziției. Ei sunt dumnezeul zilelor noastre și mirajul puterii, bogăției și siguranței, un pol Nord într-o lume fără busolă.

2.     Anunțurile:  goana supraviețuirii. Drama emigrantului (non-cetățeanul) care nu mai are rădăcini și identitate, într-o societate care te depersonalizează și  care demitizează rostul și sensul existenței.

3.      Dacia. Cu rol simbolic de catalizator. E tărâmul Văii Plângerii și este originea și sensul originar.

Aceste trei domenii se împletesc într-un dans halucinant al trecutului, viitorului și prezentului, în ceea ce am putea numi sub un termen generic “biografia căpșunarului”. E o horă a zilelor noastre. E un solo show, adică o dramă la persoana întâi. Expoziția “Move along, nothing to see” este  impresionantă prin felul în care îmbină realitatea, arta,  biografia, performance art  și  arta conceptuală.

La finalul expoziției, pe un perete negru, ultima lucrare e un  semn - o plăcuță de marmură, care se pune pe monumentul funerar. Ea are gravat doar anul nașterii autorului(1982), iar bucata în așteptare e albă, neatinsă. Acest petec de marmură este piatra de boltă a expoziției, este “memento mori”,( omule aminteşte-ţi că ești trecător). Această planetă este butonul de la semnalul de alarmă.

Autor: Coralia Diana Ramneantu

De la sculptural la decorativ

Spațiul expozițional al Primăriei 

Timișoara

1 aprilie 2014- 15 aprilie 2014

Expoziţia  tinerilor studenți de la ceramică, din anul III, din cadrul Facultății de Arte şi Design Timişoara, rămâne deschisă vizitatorilor până în data de 15 aprilie 2014. Puteţi admira lucrările viitorilor absolvenţi în spaţiul expoziţional al Primăriei din strada Victoriei numărul 5, zilnic între orele 8-16, iar vineri între orele 8-14.

Lucrările tematice din ciclul celor trei ani de licenţă aparțin studenţilor: Corina Calen, Bogdan Dobrescu, Marian Ciuma, Ciprian Lupşa, Richard Grenchner, Florin Moişanu şi au ca scop sintetizarea  direcţiei artistice ca rezultat al activităţii de creaţie. Viitorii artişti ajung la un echilibru plastic prin expresia formelor cu funcţii decorativ-utilitare, prin libertatea formală a structurilor  care, dincolo de meşteşug, capătă valenţe estetice. Dincolo de diversitatea tematicilor abordate, fie că ne oprim atenția asupra formelor organice sau monumentale, regăsim confirmarea evoluției celor șase studenți, care au ales să-și însușească arta ceramicii.

Expoziţia este compusă din structuri ambientale, compoziţii modulare, obiecte decorativ-sculpturale cu teme variate, de la reinterpretarea vasului istoric, colajul ceramic abstract, până la obiecte reprezentând forme  geometrice, vegetale, acvatice sau antropomorfe. Ceramica sculpturală, prin formă și monumentalitate, întrunește virtuți artistice deosebite. Totemul dezvoltă volume și creșteri organice, ritmul de plin-gol devine decorativ fără niciun adaos ornamental. Obiectele conceptuale, simbolice, personalizate în direcții  de expresie  diverse intră în consonanță  cu tematica cvasifuncțională. Piesele incluse în expoziție pun la îndemâna vizitatorului o reală introducere în arta focului, revigorată prin noi perspective artistice de abordare.

Evenimentul  este organizat de Facultatea de Arte şi Design, Timişoara, coordonată de Conf. Univ. Dr. Vasile Lihor-Laza, Lector Univ. Dr. Gloria Grati, Lector Univ. Dr. Daniela Catona, Asist.Univ. Dr. Matei Gașpar, cu participarea secţiei de Istoria şi  teoria artei anul III din cadrul facultăţii.

Autori:   Elena Popescu, Lara Spravil

Foto: Andreea Doria