Galeria Helios
Timișoara
12 iunie 2014-25 iunie 2014
În contextul perpetuei exploatări a trupului uman din
cadrul societății contemporane, fragmentarea și defragmentarea, neîncetatul
ciclu al compunerii, descompunerii și recompunerii fizicului este cât se poate
de invaziv. Acest fapt atrage după sine, inevitabil, și probleme de natură
religioasă. Traiectul conceptual al lucrărilor Adrianei Lucaciu este unul care
trece, în mod evident, și prin această sferă a spiritualității creștine.
Repertoriul morfologic utilizat în cadrul lucrărilor vine
să sublinieze întocmai caracteristici deconstructive. Fie că vorbim de pete de
culoare ori linii, ele nu formează un cadru figurativ. Corpul uman, vag sugerat
cu ajutorul unui contur, nu este reprezentat în totalitate. Lui îi sunt
sugerate doar particularitățile cele mai pregnante, cele generale.
Tocmai sugestia corpului uman trimite spre ambiguitatea
condiției trupului uman. El devine suportul unor numeroase transformări, el devine
volatil. El este învăluit într-o substanță lăptoasă ce semnifică tocmai
volatilitatea despre care vorbeam. Trupul uman se rupe în bucăți, se
perforează, dezgolindu-se pentru a ne dezvălui structura internă.
Trupul uman, subiectul numeroaselor modificări corporale,
a ajuns să fie atât de folosit încât și-a pierdut profunzimea. Noțiunea de
spațiu privat, mereu violat, mereu abuzat, încetează să mai existe. Omul este
redus până în punctul de a fi confundat cu un obiect organic.
Simbolistica creștină din cadrul lucrărilor este prezentă
prin sugerarea cadrului divin prin introducerea triunghiului în planul
compoziției. El reprezintă siguranța și speranța oferită de credință. Acea
speranță că lumea va deveni mai profundă și mai spirituală.
Autor: Bogdan Pomorişaţ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu