12 ianuarie- 25 ianuarie 2015
Galeria Primăriei Timișoara se
pregătește de vernisaj. Lume multă. Adunați cuminți în mica săliță albă cu
pereții brăzdați din loc în loc de lucrări, consumatorii de artă se întrepătrund
și valsează prin sala minusculă de la o lucrare la alta. Această mișcare în
surdina de voci și pași mici este întretăiată din când în când de câte un râset
mai sonor sau câte o îmbrățișare de regăsire după atâta vreme. Fotografie,
grafică, muzică.
Cei mai mulți sunt trecuți de
prima tinerețe și poartă negru. Razleț mai apare și figura câte unui student
rătăcit în mulțime, carând și încercând să ascundă multe plase, îmbracat în câteva
culori deodată. Bietul student încearcă el să-și păcălească mânecile puțin prea
scurte și să tragă fără succes de ele. Noroc ca e cald. Pe deasupra, el mai și
scrie in foile lui. O tanti atinge cu degetul punctat de ojă roșie o poză mare
cât un televizor..."-E fină!".
Pe pervazul dinspre afară,
ascunse vizibil între termopanele proaspat lustruite și coloanele de rigips alb
asteapta trei buchete de flori: primul-iriși violeți, al doilea- fară culoare și
ultimul- lalele roz învelite în ambalaj de plastic roz și ornate cu sclipici
roz. Aș îndrăzni chiar să le miros, să văd dacă au fost și parfumate, dar nu se
cuvine.
O văd, e doamna din poze,
violoncelista ALEXANDRA GUȚU. Are un surâs dulce și blând. Mâinile ei nu se
mișcă fără rost și privește la mulțimea colorată de “actori de culise”/privitori
care forfotesc în tot locul. DAVID CAROL, colegul ei de liceu a venit azi aici
să-i aducă un omagiu binemeritat. Cândva, într-o clasa cu bănci mici Alexandra
si Carol dădeau lucrare de control în același timp. Azi e la fel. Doar ca azi e
un joc de oameni Mari.
FLORIN IANĂȘ, fotograf, ANDREEA
MĂRAN- grafician...LUMINĂ, IMAGINE, CUVÂNT, MUZICĂ..."Confluențe
fertile", așa le numește Prof. Univ. David Carol. Artă în toată
profunzimea și splendoarea ei, într-un buchet inedit și într-o prezentare
exemplară. Ne bucurăm de sinestezia simțurilor și încercăm să ne închipuim că
acest moment a fost creat doar pentru noi. "Arta este amprenta
existențială a drumului nostru terestru", spune Prof. Univ. David Carol. Omenirea devine
nemuritoare prin artă și, la fel ca în cinematografie, dă realitatea pe freeze, paralizând-o și făcând-o captivă în timp.
Clișee înghețate pentru totdeauna, unde Alexandra Guțu va canta pana in ultima
zi a Pământului la violoncel...pentru toți stranepoții copiilor de oameni.
Lucrările de grafică alternează
cu cele de fotografie într-o cadența ritmică, dând culoare și personalitate
subiectului. Lucrările realizate în alb-negru și lucrările cu accente colorate
se pun în lumină reciproc, se susțin și coexistă într-o reușită alăturare.
Lucrările fotografice realizate
în tehnica tradițională sunt prelucrate cu multă minuțiozitate. Unele
fotografii sunt extrase din cotidianul unei încăperi intime, iar figura
violoncelistei se zărește decupată pe un background gri, pentru a pune
lumina total pe figura acesteia, pe un gest, pe un reflex. Trăirea interioara
este foarte bine transmisă. În alte fotografii se regăsește muziciana lângă o
perdea albă, dantelată de acasă, lângă soba de teracotă. În spate, în
biblioteca ei de acasă este expusă o poză din tinerețe: ea cântând la
violoncel, tânară pentru totdeauna. Mai are acasă și un portret de familie și
un tablou oriental cu bambus și încă unul cu flori pictate. Om și semizeu. În
poză se văd două tocuri de violoncel: unul alb și unul negru, magia albă și
magia neagră a muzicii, răul și binele.
Apoi mulțimea tace. Alexandra ia
violoncelul în brațe și ne cântă o piesă a lui Pablo Casals. Despre zbor de
păsări. Haina ei stă atârnată ca o pasăre uriașă din alte lumi, cu paiete
turcoaz și albastru pe tocul violoncelului. Muzica se stinge. Aplauze.
SFÂRȘIT
Autor: Coralia Ramneantu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu