marți, 13 ianuarie 2015

Simona Homorodean- Jay Thorne. Start when the past is over…until the future separate us

Galeria Calina
Timișoara
24 noiembrie 2014- 9 ianuarie 2015

Ea și el. Doi, nu unu. Fiecare captiv in lumea lui, într-o închisoare modernă fără granițe, o închisoare formată doar din distanță și timp. Este cuplul zilelor noastre, un refugiu departe de propria persoană și un ascunziș pentru fricile fiecăruia dintre cei doi.

Iubirea la distanță aduce conștientizarea și nesiguranța unei veșnice așteptări. Cuplul zilelor noastre este format din doi străini care ajung doar să se viziteze între ei din când în când. În momentul în care împlinirea în iubire nu se întamplă, așteptarea nu se finalizează niciodată. Acesta este scenariul trist al poveștii.


Momente banale ale vieții casnice cum ar fi un prânz in doi, curățenia, așteptarea musafirilor, devin fetiș al zilelor noastre,  apogeul unei vieți lipsite de contact fizic. Imposibilitatea atingerii fizice și a contactului cu realitatea celuilalt creeaza senzația de spațiu  virtual inconsistent și dau tragism întregii situații.

Când oamenii devin doar cuvinte/concepte: prin scrisorile pe care și le scriu unii altora, prin parți ale corpului gravate cu litere negre pe un perete alb, pericolul dematerializării este iminent. Durerea celor doi este foarte sugestiv reprezentată de două antebrațe proaspăt tatuate pe care un jurământ este rupt în două, brațe care nu reușesc să se atingă. Această lucrare este urmată de lucrarea dublă în care fiecare dintre ei ține partea sa de frânghie. Aceeași senzație o regăsim și în lucrarea cu unghiile tăiate, ale lui și ale ei, față în față pe un spațiu alb, aproape atingându-se.

Vom  prezenta fiecare lucrare in parte, pentru ca peisajul să fie complet.

Prima lucrare: prânz in doi, la distanță. Fotografia de sus cu o farfurie goală, apoi lângă una plină. Fotografia de sub ea una plină, apoi una goală. Ea nu s-a săturat. El da.  Pe farfuria ei a mai rămas o frunză de salată și  tacâmurile în așteptarea următorului fel. Farfuria de salată care-l așteaptă pe el este aranjată in formă de coroniță de flori din roșii cherry. Pe farfuria lui  nu mai este nimic si pe cea neatinsă care ar fi trebuit să fie a ei se vede un ciorchine de strugure desenat din roșii cherry. Foame și senzația de suprasaturație. Obișnuința și nevoia de a lua masa în doi.
A doua lucrare: MATURA CU FUNDIȚA ROȘIE: Are o poveste aparte. Când era mică, tatăl artistei a luat cadou o mătură mamei ei. Acest cadou era folosit in mod special când veneau musafirii, așa că simbolistica măturii, în cazul de față capătă valențe cu totul neobișnuite, și integrează simbolisticii banalului obiect bucuria așteptării unui veșnic musafir.Transfigurarea și întoarcerea pe dos a crezului generației anterioare.
A treia lucrare: unghiile lui si unghiile ei roșii, ele nu se ating niciodată.


A patra: WELCOME. Un scaun cu prea multe perne, care împreună cu mătura cu fudiță roșie formează o idee și mai buna despre cât de multe perne punem câteodată celor care vin în vizită, încât ajungem să-i incomodăm cu amabilități. Totul încremenește în spațiul domestic și strălucește de o curățenie ostentativă, care devine uneori lipsită de trăire și impersonală.


A cincea: două mâini proaspăt tatuate care aproape se ating.


A șasea lucrare dublă: mâini ținând o frânghie și trăgând fiecare în partea lui. Frânghia este fără capăt si fără început.


A șaptea lucrare: amprentele a doua scrisori rămase pe foaia de dedesubt, romantismul unei lumi de altădată și care pare a fi singurul combustibil ce poate întreține focul acestei iubiri. Se deslușesc cu litere apăsate doar titlurile: Dear Simona, Dear Jay și semnăturile. Restul sunt doar cuvinte care nu aparțin celor care vin să viziteze expoziția.


A opta: pat de spital cu margarete, pe care Simona le-a primit de la Jay când era bolnavă la spital. Margaretele au ajuns la ea printr-un prieten. Ele sunt Jay sub o alta formă, palpabilă.
A noua: un așternut șifonat ca un veșmânt căzut jos și EL /EA din cuvinte negre pe peretele alb.


A zecea: întorși cu spatele la lume cei doi, Together.

Imaginea finală este cu un impact vizual foarte puternic și pare a fi manifestul expoziției: cu spatele întors lumii cei doi iubiți își trăiesc povestea lor de dragoste banală și unică și romantică și profană. Cu certitudini și îndoieli. Cu bucurie și necaz. Aceeași poveste din toate timpurile, cu regulile si personajele zilelor noastre. Simona Homorodean și Jay Thorne.

Autor: Coralia Ramneantu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu