Jecza Gallery
Timișoara
24 ianuarie 2015
Expoziția Fulg de nea prezentată la Jecza Gallery la
începutul lui 2015 de Constantin Flondor reia o serie de cercetări mai vechi
ale artistului, în memoria lui Ștefan Bertalan.
Argumentul
adus de artist este unul filosofico-poetic ales din opera cea mai complexă a
lui Mihai Eminescu, Fragmentarium,
pentru a ilustra concepțiile demonstrate în imagini: „Crucea bizantină e ca un
fulg de zăpadă; mic reprezentant al universului”. Legăturile artistului cu
poezia sunt unele vechi, astfel că amintindu-ne doar retrospectiva de acum
câțiva ani, putem identifica prezența versurilor inserate în tablouri ca
argumente sau direcții de urmărit în cercetările întreprinse de acesta.
Descompunerea
fulgului de zăpadă pe structura crucii bizantine persistă într-o mare parte
dintre lucrări. Reprezentările aproape matematice ale fulgului de nea survin în
urma unor operații de descompunere fractalică a unor structuri din natură,
concepție pe care o putem regăsi în cadrul cercetărilor întreprinse de grupul Prolog asupra florii de măr și
dezvoltate ulterior pe baza unei arte legate de domeniul științelor exacte.
Descompunerea matematică a fulgului face ca imaginea structurii sale interne să
aibă o configurație fractalică, zonă pe care Constantin Flondor o abordează
începând cu legăturile sale cu Ștefan Bertalan (căruia îi dedică expoziția, în
amintire) și Roman Cotoșman, cu care înființează grupul 111, devenit mai apoi Sigma,
după plecarea lui Roman Cotoșman și cooptarea unor alți artiști. Utilizarea
făinii în realizarea unor lucrări provine, de asemenea, din acea perioadă, cu
deosebirea că nu se miza atunci pe o redare atât de minimalistă a naturii. Prin
cernere, „fulgii” de făină creează pe suprafața dată cu liant universuri noi
dând naștere unei analogii implicite între căderea pe pământ a zăpezii sau a
făinii cernute pe pânză.
Accentul
expoziției merge în zona minimalismului, cu toate că pentru redarea fulgului de
nea ca structură naturală posibil de redat prin diverse tehnici, artistul
utilizează pictură, fotografie, însemnări și obiect. Cu toate că expoziția redă
o atmosferă unitară, iernatică și melancolică, lucrările nu „cern” atât de
multe ca seria celor mai subiective, cum e cea cu Cernăuți-ul, expusă în cadrul retrospectivei ‘70.
Seriozitatea cu care era tratată natura atunci implica o zonă de sensibilitate
și seriozitate crescută, pe când aici structurile fulgului care pot fi mult mai
bogate decât aceea similară crucii bizantine nu au fost abordate.
Experimentul întreprins
în realizarea fotografiilor reprezintă o preocupare pe care fiecare copil o
are, aceea de a prinde fulgul de nea și a-l face să supraviețuiască pentru un
timp cât mai îndelungat. Constantin Flondor împreună cu soția sa țineau
întotdeauna în frigider un carton negru astfel că atunci când începea să ningă
fugeau afară cu cartonul pentru a prinde fulgul de nea și a-l imortaliza în
fotografie. Același tip de reprezentări apar și în cazul membranelor de săpun imortalizate pe un film S8 mm în perioada
1972-1978. Introducerea acestora – mai mult decât ca abordare tehnică și ca
imagini văzute doar dintr-un punct de vedere estetic fără pretenția altor
conexiuni – în cadrul expoziției operează ca o dislocare în cadrul discursul
întreprins și asumat în toate celelalte lucrări.
Expoziția este
una iernatică, cu o atmosferă caldă care rămâne ca un punct de reper în creația
lui Constantin Flondor pentru conexiunile prezente cu lucrările sale mai vechi.
Continuarea cercetărilor în direcția minimalistă modernă și postmodernă
întreprinde o aducere în prezent a unor structuri și tehnici mai vechi pentru
redarea unor stări meditative, poetice și melancolice.
Autor: Nicoleta Papp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu