Calpe Gallery
Timișoara
4- 22 noiembrie 2014
Calpe Gallery
din Timișoara a gǎzduit în perioada 4-22 noiembrie 2014, expoziţia “PLOPI” de
Victoria şi Marian Zidaru.
Expoziţia a cuprins în jur de 40 de lucrǎri,
dintre care unele de picturǎ, cum ar fi:”
Orizont “si ciclul ”Plopi”; altele de sculpturǎ, cum ar fi:” Rege lǎcrimând”-Referire la Constantin
Brâncoveanu, “Înger”, “Cuvântul”;
- câteva de broderie,
cum ar fi: “Serafim”, “Heruvim”, Împletituri simbolizând Vǎlul Penelopei” şi câteva instalaţii,
cum ar fi: ciclul de reprezentǎri ”Alegorii
ale României din ultimii 25 de ani”, “ România între Uniunea
Europeanǎ şi Rusia”, “Sistemul”, “Noi suntem ceea ce mâncǎm”, etc.
Marian Zidaru s-a născut la Baloteşti,
pe 22 august 1956, este sculptor,
desenator și pictor. Soţia sa, Victoria Zidaru, născută
satul Liteni aparţinând de comuna Moara, din judeţul Suceava, pe 17 mai 1957,
este sculptoriță și pictoriță. Opera sa artistică include lucrări de pictură,
grafică, sculptură și broderie. Au
absolvit în Bucureşti Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu,
Secţia Sculptură, unde timp de mai mulţi ani şi-au consolidat şi cariera artistică
fiind totodatǎ membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România. În ultimul timp, soţii se refugiază de mai
multe ori pe an în Liteni pentru a crea operele, pe care ulterior le expun şi
le vând în Bucureşti.
Pe Marian şi Victoria Zidaru
îi găsim în căsuţa bucovineană din satul sucevean Liteni, comuna Moara, în
spaţiul în care Dumnezeu stă cu ei în casă. Muncesc zilnic la proiectul lor „de
suflet”, construiesc un spaţiu tradiţional, cu ateliere, destinat unei Ferme de Artă. În locul făurit de
mâinile lor se vor aduna pe timp de vară colegi, artişti şi copii din
Bucureşti, care se vor îndeletnici cu meşteşugul ţărănesc sculptural, întors la
el acasă.
Marian Zidaru: ”E frumos aici. Ferestrele casei dau spre răsărit, iar ziua începe cu
Soarele, care crează armonie, din care se nasc celelalte, creaţiile noastre.
Noi ne raportăm întotdeauna la acest tip de relaţie: între natură şi interiorul
uman, care filtrează ceea ce vine din afară. Este vorba mai degrabă de creaţia
care vine din raportul om-divinitate, pentru că Dumnezeu este cuprins în
natură. El a creat prin Cuvânt, piatra, lemnul pe care noi îl modelăm. Omul
creează ce-i transmite Creaţia.”
„Eu mă consider un artist plastic, nu
contemporan. Vrând, nevrând, sunt contemporan, pentru că sunt în viaţă, dar
arta contemporană nici eu nu o înţeleg, pentru că este o ciudăţenie, un
teribilism asumat uneori, are tonalitatea unui lucru făcut la întâmplare. Noi
ne-am întors la Liteni, ca să redescoperim echilibrul, să înţelegem unde ne
aflăm, să înţelegem ce este demn, ce este decent. Noi milităm pentru o artă
spirituală, pentru o artă întoarsă la ea acasă. Încercăm să redimensionăm arta
religioasă, pe care o încărcăm cu elemente simbolice, divine. Un obiect
încărcat cu rugăciune, emană rugăciune. Depinde pe ce poziţie se situează
artistul. Artistul propune armonii, repară dezechilibrul social. De asta ne-am
întors în acest spaţiu rural, pentru a deveni naturali şi fireşti în ceea ce
facem.”[1]
Victoria Zidaru: „Artistul este un ucenic al lui Dumnezeu. El este cel
mai aproape de actul creaţiei. La început, când Dumnezeu a luat pământul şi l-a
plămădit pe om din el, când a suflat peste el duh, de fapt El a creat un
prototip. Or artistul creează tot prototipuri.”
 |
| România între Uniunea Europeană și Rusia |
„În ziua de astăzi, lucrurile stau
atât de pe dos, încât aproape că nu mai găseşti mesaje în obiectele create de
artişti. Şi atunci, nouă ne este frică, într-un fel, de obiectele pe care le
facem, pentru că e o mare responsabilitate să semnezi un obiect, să-i dai
drumul în lume. El este ca o bombă, la nivel de subconştient: poate să facă rău
sau poate să facă bine. El poate înţelege obiectul meu într-un mod greşit.
Obiectul de artă este ca un rezervor care nu se opreşte niciodată, care emană
ceva în permanenţă. De aceea, noi încercăm să nu producem stricăciune, ci
dimpotrivă.
Noi cel puţin am încercat să fim adevăraţi cu
aceste obiecte şi să punem în ele lucruri umane, care aparţin omului:
frumuseţe, armonie, speranţă. Acesta este mesajul lucrărilor noastre.”[2]
În urma dialogului avut cu domnul Marian
Zidaru putem afirma că expoziţia
de la Calpe se centreazǎ în jurul ideii de plop, arbore care simbolizeazǎ
amintirea, mai mult decât speranţa, timpul trecut, mai mult decât viitorul
renaşterilor, ceea ce s-ar putea traduce printr-o apreciere mai degrabǎ a
timpurilor trecute dacât a celor prezente. În urmǎ cu 25 de ani, plopii de o parte şi de alta a drumurilor, erau un fel
de îngeri pǎzitori ai acestora, protejându-le, dar şi al oamenilor, a românilor,
prin umbra lor fǎcând cǎlǎtoria mai placutǎ, dar,… ca un revers al medaliei, putând
fi fatali pentru şoferii neatenţi.
 |
| Regele lăcrimând |
Regele lǎcrimând parcǎ ar vrea sǎ ne
atenţioneze asupra lipsei de orizont, ce ne-ar putea aştepta, dacǎ ne îndepǎrtǎm de adevǎratele valori umane, morale
şi spirituale, cum am vǎzut în seria de Alegorii ale României, ce corespund
diferitelor etape prin care a trecut ţara de la momentul Revoluţie pânǎ în
zilele noastre :
România ca o
zonǎ de graniţǎ între Est şi Vest:
 |
| Aici este Estul |
România ca teren
de luptǎ, scaldatǎ de sângele eroilor:
 |
| România în timpul Revoluției |
 |
| România de după Revoluție |
România de mai
târziu,ca o hoaţǎ:
 |
| România ca o hoață |
România ca ţarǎ
a ţiganilor:
 |
| România asociată cu țiganii |
Sau ca o Românie
care trǎieşte în întunericul neştiinţei de a ieşi la luminǎ:
 |
| România lipsită de lumină |
…şi a nevoii
intervenţiei divine prin îngeri, care sǎ ne cǎlǎuzeascǎ spre calea cea dreaptǎ,
hrǎnindu-ne pe cele trei nivele, cu lucruri bune, mesaj transmis de
ansamblul de lucrǎri, care ca într-o metaoperǎ, întǎreşte aceastǎ idee.
Plopul sprijinit
pe cruce, accentueazǎ idea de comunicare între cer şi pǎmânt, de jos în sus şi
de sus în jos, prin înger. Tot îngerul este cel care vegheazǎ asupra
înţelepciunii, adevǎrului şi perfecţiunii morale, simbolizate de cub. De asemenea,
Divinitatea ne protejeazǎ prin îngeri, ar spune lucrarea Plop sprijinit pe cerc, iar Plopul
sprijinit pe Pǎmânt sau Pǎtrat ar
putea sǎ ne ducǎ cu gândul la ideea de funcţie maternǎ a pǎmântului, care dǎ
viaţǎ, dar o şi ia înapoi, tot prin înger.
Luând în
considerare ideea de drum, sau de cale, am mai putea spune cǎ Drumul Împǎrǎtesc
sau Calea cea Dreaptǎ se terminǎ simbolic la Ierusalimul Ceresc, ea desemnându-l
pe Hristos ca fiind : Calea, Adevǎrul şi Viaţa, dorind probabil sǎ sugereze ca, în drumul nostru prin lume, sǎ
nu ignorǎm Divinitatea.
 |
| Diferite ipostaze ale plopului |
Putem spune cǎ îşi extrag temele dintr-un
izvor cultural comun al umanitǎţii, dar le dau o amprentǎ personalǎ.
Bibliografie:
-Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de Simboluri, Editura
Artemis, Bucureşti
Resurse
Internet:
-http://www.Doxologia.ro “Un
obiect încǎrcat cu rugǎciune, emanǎ rugǎciune”
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Marian_Zidaru
Autor: Andrea Ioana Kelemen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu