Galeria Mansarda
Timișoara
15 mai 2018 - 5 iunie 2018
Echipa
curatorială este formată din studenții secției Istoria Artei,
Patrimoniu,
Curiatoriat, Master an I din cadrul Facultății de Arte și
Design Timișoara,
sub coordonarea Prof. univ. dr. Ileana Pintilie.
Echipa curatorilă: Ioana Terheș, Claudiu Vladu, Delia Apostu, Denis Armăsaru, Alexandru Babușceac, Flavia Bălan, Mariana
Bejinaru, Cosmin Budriș, Gabriela Ciucă, Lavinia
Giurgiu, Cristina Iovițoni, Bogdan Sandu
Concept:
Mijloacele de
comunicare puse la dispoziția publicului larg, prin multitudinea acestora,
reprezintă o realitate cu o însemnată și prielnică influență asupra artei și a
întregului procedeu artistic, impunând totodată și depistarea tuturor noilor
condiții și consecințe astfel create.
Apariția și dezvoltarea rețelelor de
comunicare online a generat,, odată cu trecerea timpului, un fenomen de izolare
și însingurare a individului și tendința de a stărui asupra laturii nefericite
a vieții, ducând până la forme agresive de dezechilibru. În felul acesta, putem
vorbi despre situația actuală, cea în care rețeaua electronică s-a infiltrat în
toate domeniile activității umane, iar cazul creației artistice nu a rămas de
neatins de către acest "virus" modern.
Mediul real, palpabil, ajunge să fie
întru totul juxtapus formatului digital, iar posibilitatea întreruperii
conexiunii oferă o stare latentă de amorțeală, o pauză a existenței în arealul
virtual. În contextul de față, rolul artei este acela de a dezvălui latura
misterioasă a lumii, de a face vizibil invizibilul însuși prin stilul ei,
eliminând dependența față de societatea de consum. Problema astfel
conștientizată și realizarea unei conexiuni cu mediul înconjurător necesită o
analiză amănunțită, căci odată cu încetarea de a se recurge doar la intermediul
unei comunicări verbale concretizate la fața locului, se pot încărca mesaje ce
crează ansambluri de noi raporturi, care prin reproducere pot schimba și altera
conținutul.
Hashtag este atașat
mediului virtual, rețelelor
virtuale dar și indivizilor virtuali, care din umbra anonimatului pot ataca nestingheriți și în cele mai vexatorii
moduri, orice persoană, idee sau postare.
Paradoxal, deși atacurile au loc în mediul virtual, acestea au capacitatea de a imprima celor
vizați o suferință cât se poate de
reală, vizând în definitiv o latură a personalității (virtuale dar importante).
În contrapondere, offline-ul devine o zonă sigură
pentru cel care are curajul să se prezinte, să se manifeste și să se
expună, va înfrunta inevitabilele critici sau atacuri, venite de data aceasta din partea unor persoane
în carne și oase, fiind astfel nevoite să își asume comportamentul și comentariile livrate în mod direct.
În contrast cu termenul „hashtag”, care pune eticheta de
accesibil tuturor, offline-ul ne
permite interacționarea, renașterea celor două elemente ce stau la baza
umanității: relațiile interpersonale și transmiterea de emoții. Lucrările de
artă pot deveni în acest caz o modalitate prin care privitorul este pus față în
față cu trăirile și ideile artistului, intrând în direct contact cu acestea. Se
constituie astfel un context, în care socializarea devine esențială, conexiunea
creată prin contactul prelungit al celor două categorii, cea formată din
artiști și cea din auditoriu, îndeamnă la descoperire, la accesarea resurselor
interioare, mergând până la ideea de catharsis, în care se realizează
purificarea spiritului cu ajutorul artei prin participarea la fenomentul
artistic pus în scenă.
Fiind o
modalitate de căutare, hashtag-ul,
ușurează cercetarea grupată în jurul unui concept, fiind “conectat la un mediu
specific”, mediul specific reflectat de toți participanții acestui proiect,
prin limbajele, viziunea și conceptele lor. Odată deconectați de la tot ceea ce
reprezintă mediul online în sine și toată conexiunea cu spațiul social media,
nu ne rămâne decât să ne întoarcem spre zona tradițională a artei, ajungând
până la paleotehnici (de ce nu?). În acest fel, se pot evidenția trăirile
fiecăruia accentuate prin tehnicile specifice de lucru, odată ce artistul a
rămas fără "acoperirea" mediului online, prezentându-se astfel o paletă largă de medii, prin desen,
pictură, colaj, sculptură, obiect, ready-made, fotografie, intervenție pe
fotografie și video.
Artiști:
Andrei
ARION
2015
– prezent Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design,
Grafică.
 |
| Stomac #4, Ulei, email pe pânză, 300 x 200 cm, 2018 |
Conceptul lucrărilor este
construit în jurul nucleului dezechilibrului personal, Andrei Arion dând
naștere ipohondriei și a gândurilor paranoice capabile de a acapara întreaga
atenție.
Tehnica de execuție se fundamentează prin aplicarea de straturi multiple, acestea fiind într-o continuă modificare a compoziției, pictura schimbându-se de la o ședință de lucru la alta, ajungându-se uneori la acoperirea straturilor anterioare aproape în totalitate, acestea afectând structura finală într-un mod evident. Asemeni fluxului informațional în continuă schimbare, unde unele subiecte se evidențiază mai mult decât celelalte pe platformele virtuale, o parte din petele de culoare reușesc să ajungă la suprafață, altele în schimb contribuind doar prin materialitatea stratului gros.
Acest tip de abordare poate să fie privit din mai multe perspective: atât din perspectivă fizică, unde lucrările denotă o chimie și fizică simplă, argumentată prin folosirea mixtă a materialelor și tehnicii, dar și din perspectiva mesajului transmis ce creează o paralelă psihologică între artist și privitor, transmițându-se astfel o legătură combinativă a propriilor temeri. Această utilizare a direcțiilor este planificată să arate propriile trăsături ale personalității artistice și psihologice ale acestuia. – Claudiu Vladu.
Andrada UȘVAT
2017 – prezent Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Foto – Video;
2014 – 2017 Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Fotografie - Video procesarea computerizată a imaginii.
Expoziții
2017, Bienala Internațională de Fotografie Interfoto, Galeria Mansarda a Facultății de Arte și Design, Timișoara, România;
2017, Amprente - Salonul anual al artelor vizuale, Ediția nr. 87, Muzeul de Artă Timişoara, România;
2017, Tradiţii şi experimente în fotografia academică, Muzeul de Artă Timişoara, România.
 |
| Numen, Mixed media, 50 x 40 cm, 2018 |
Colajul realizat în tehnică mixtă al artistei, Andrada Ușvat este o lucrare cu o esență sensibilă și intimă. Materialul folosit cu preponderență este părul, un organ al asimilării și acumulării energiilor fine din Cosmos.
Elementele podoabei capilare devin receptori naturali care atrag energia vitală în spațiul corpului. Tributul artistei este dedicat legăturii umane cu lumile superioare și subtile, declanșând prin structura și conexiunile create, un soi de forțe mistice și magice.
Este adus în discuție contrastul dintre fetiș și fobie, ca reacție la materialul de bază folosit. Firele de păr se răspândesc într-o rețea haotică, dar naturală, sugerând mediul online. Două fragmente de portret, anume un ochi și o gură, sunt încastrate în aglomerația de resurse, simbolizând o lume socială în care simțurile de bază devin inutile în spațiul virtual. Părul este un conductor al legăturilor multilaterale, în timp ce fragmentele de portret sunt un diapazon larg care recepționează undele virtuale. Se transpun și transmit acumulări în directă legătură cu autoarea, părul reprezentând matrița care îi păstrează acesteia memoria și ADN-ul. – Mariana Bejinaru.
Mariana
BEJINARU și Andrada UȘVAT
 |
| Supplicium, Video, 08:03 minute, 2018 |
Toate acțiunile noastre
asupra podoabei capilare, oricât de drastice sau șocante, sunt orientate spre
un scop bine definit: proiectarea unei anumite imagini. În mod similar,
construirea imaginii virtuale, a alter ego-ului din online, se face în mod intenționat, astfel încât,
oricât de apreciată sau controversată ar fi această imagine, ea reprezintă
rezultatul unor alegeri clar definite.
Tunderea agresivă a părului este asociată
pierderii statutului social, sluțirii în scop de pedeapsă sau de umilire,
depersonalizării din mediul carceral. Neagă personalitatea individului printr-o
intervenție categorică într-o zonă intim legată de decizia personală. În același mod acționează și hărțuirea
cibernetică, cyber-bullying-ul care implică folosirea tehnologiilor informației
și comunicațiilor cu scopul de a ataca în mod deliberat, repetat și ostil un
individ sau un grup. Individul pierde controlul asupra imaginii din mediul
online și se vede agresat virtual prin comentarii vexatorii, prin tag-uri în imagini și contexte compromițătoare,
nedorite, ca și intervenția agresivă asupra părului care se reduce în final la
o traumă, la o pierdere a identității, a sinelui social. Agresiunile în mediul
virtual cauzează o mutilare a imaginii de sine, la fel cum sluțirea prin
tundere nu poate fi uitată după actul traumatic al tăierii, fiind în mod
continuu prezentă. – Flavia Bălan.
Mariana
BEJINARU
2017 – prezent Universitatea de Vest
Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Istoria artei, patrimoniu și
curatoriat;
2014 – 2017 Universitatea
de Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Conservare și Restaurare.
Expoziții
2017, Salonul Studenţesc de Artă Religioasă Ediția XXXV – a , Petroşani,
Casa de Cultură a Studenţilor din Petroşani, România;
2018, Medievalia, Centrul Multifuncțional Bastion, Timișoara, România.
 |
| Phenome - Num, Colaj foto, 100 x 70 cm, 2018 |
Această serie de
fotografii închide ciclul Numen-Supplicium. Este subliniat fenomenul de
bullying și relația dintre victimă și agresor. Privind îndeaproape în contextul
social media se remarcă un dezechilibru de forțe caracteristic bullying-ului
tradițional. În mediul electronic anonimitatea și distanță fizică definesc
interacțiunea dintre persoane.
Agresorul manipulează
prin competențele sociale și digitale, atrăgându-și victima într-un dans
periculos al acțiunilor și emoțiilor. Gesturile blânde cu care începe se
transformă în acte de cruzime și violență, relevând caracterul lipsit de
empatie al agresorului, orgoliul și superficialitatea relațiilor umane. Forma
de abuz este emoțională și fizică, acțiunea fiind intenționată și repetată.
Silueta fantomatică a acestui incubus își învăluie victima și o copleșește,
rănind-o, umilind-o, provocându-i durere.
Duetul macabru se intensifică pe măsură ce
agresorul își consumă victima, hrănindu-se cu suferință acesteia. Finalul nu
are loc până când devorarea nu va fi completă, sufletul ciuntit la fel ca și
părul. Efectele sunt fatale, corpul torturat cedează, depresia și anxietatea se
instalează ca un virus în sfera emoțională. Strategia și capcana au fost
eficiente, victima este izolată în decorul tenebros al mediului virtual. –
Mariana Bejinaru.
Lorin BLAJ
2017 – prezent Universitatea de
Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Sculptură - materie și concept;
2014 – 2017 Universitatea de Vest
Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Sculptură.
Expoziții
2018, Super nul, Spațiul expozițional
Misc., Timișoara, România.
 |
| Fotoliu, Obiect ready made/ Mixed media, 73 x 70 x 83, 2017 |
Transpunându-și viziunea prin neconvențional, sculptura lui Lorin
Blaj este smulsă din contextul obișnuit care prin structură, exemplificare și
tridimensionalul palpabil demonstrează nelimitatele posibilități de
metamorfozare a materiei.
Nu se mai poate vorbi strict despre un obiect, ci despre un obiect
reabilitat și reinterpretat de către acesta în așa măsură încât i-au fost
înzestrate sculpturii propriile viziuni și puncte de vedere față de mediul
înconjurător. Într-o concepție raționalistă, își transpune lucrarea
deconectându-se de la virtual și conștientizând agresivitatea regăsită acum în
societatea de consum, dezasamblând și reconstruind din masa plastică un corp
nou.
Prin utilizarea suprapunerii straturilor în
decompresiunea materialului, acesta
suprapune de fapt stări, accentul căzând pe seama hazardului, aducând la
suprafață modul în care se confruntă cu obiectele cotidiene abandonate,
provenite din mediul urban și industrial. Creează astfel o legătură cu noile
generații prin intermediul manifestării întreprinse cu ajutorul foliei
plastice, transparența acesteia însumând întâlnirea a două realități, a
trecutului și a prezentului. – Ioana Terheș
Cosmin BUDRIȘ
2017 – prezent Universitatea de Vest
Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Istoria artei, patrimoniu și
curatoriat;
2014 – 2017 Universitatea de Vest Timișoara,
Facultatea de Arte și Design, Conservare și Restaurare
Expoziții
2017, Ritocco,
Biblioteca Județeană Timiș Secția De Artă, Bastionul Therasia Timișoara,
România;
2018, Medievalia,
Centrul Multifuncțional Bastion, Timișoara, România.
 |
| Circuit Breaker, Video, 04::00 minute, 2017 - 2018 |
Rapiditatea
și amploarea dezvoltării internetului ca spațiu virtual de informare,
comunicare, de divertisment și chiar spiritual a depășit orice barieră.
Majoritatea aspectelor din viața societății contemporane au loc în mediul
virtual. Cantitatea și diversitatea informațiilor dar și anonimitatea
comunicării prin intermediul textului și imaginilor digitale, reprezintă o
provocare în privința normelor și convențiilor tradiționale.
Pe
măsură ce tehnologia avansează se observă un exod în masă din cadrul real și
elementar. Izolarea în lumea comunităților online face necesară o reevaluare a
modului în care cyber-spațiul induce o nouă formă de a privi natura în sine și
experiența autentică în societatea postmodernă.
Aparent
posibilitățile sunt nelimitate, tehnologia mai multor dimensiuni reușind să
stimuleze toate simțurile de bază, ansamblul însă poate deveni un fals sumbru
în contextul realității.
Proiecția Circuit Breaker este o reflexie a
întrebărilor pe care omul contemporan le are în fața acestor evenimente.
Propunerea pe care artistul Cosmin Budriș o lansează este aceea de a medita și
a aprofunda într-un cadru natural neartificial, încă prezent și parte a vieții
și societății actuale. – Mariana Bejinaru.
Vanesa DEAC
2017 –
prezent Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Pictură
- surse și resurse ale imaginii în pictura contemporană ;
2014 – 2017
Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Pictură.
Expoziții
2015, Folded,
D’arc the Bar, Timișoara, România.
 |
| Spam, Tehnică mixtă, 150 x 120 cm, 2018 |
Vanessa Deac atinge un subiect de actualitate în societatea
zilelor noastre prin însăși suprasolicitarea informațională a utilizatorilor
rețelelor sociale puse la dispoziție, marcând astfel secolul XXI.
Dacă acțiunea de „spam” se distinge prin caracterul agresiv,
repetat și mai cu seamă prin privarea dreptului de alegere a conținutului, ea
exemplifică trăiri și senzații relevante realității curente. Îndeamnă la
descoperirea elementelor ce compun un dezechilibru al vieții de zi cu zi,
deoarece mare parte din acțiunile noastre, sunt dictate de către mediul
înconjurător, îndreptând omul spre o rutină accentuată, fără rezultate evidente
spre o posibilă evoluție. Aceasta cercetează și construiește un spațiu în
compoziția picturii prin utilizarea colajului drept limbaj de comunicare,
alcătuit din conținuturi imprimate a unor elemente a căror postură variază de
la zona industriei fashion-ului, la politică, entertainment sau ecologie,
oferind totodată și o identitate anonimă fiecărui element în parte. Este pus
accentul îndeosebi pe atitudinea defectuoasă a societății de a pune presiune pe
ideea de perfecțiune a unei femei a cărei strălucire și frumusețe rămâne
nealterată în timp.
Urmărește un proces complet de regăsire a
propriei identități prin exprimarea unei dorințe de a se deconecta dintr-un
spațiu încorporat informațional, printr-o solicitare neîntreruptă a căror
referință diminuează vigoarea și prospețimea imaginației și a puterii
creatoare. – Ioana Terheș.
Robert ECLE
2015 – prezent Universitatea de
Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Conservare – Restaurare.
Expoziții
2017, Vis de decembrie, Galeria Helios, Timișoara.
2017, Salonul anual de artă vizuală din Drobeta Turnu Severin, Casa
artelor, Drobeta Turnu Severin, România;
2018, Medievalia, Centrul Multifuncțional Bastion, Timișoara, România.
 |
| Post-resemnare, Ulei pe pânză, 30 x 40 cm, 2018 |
Compoziția lucrării realizată de
către Robert Ecle atinge un punct sensibil prin cromatica propusă, accentul de
culoare aplicat în zona ochilor întredeschiși îndrumând privitorul spre
conștientizarea oboselii generate prin surplusul tehnologic, în speță datorat
rețelelor virtuale dedicate comunicării. Dorește să atragă atenția asupra
renașterii omului în societatea modernă prin concentrarea asupra vieții într-un
context la naturii primordiale.
Offline este el, cel din spatele fiecărui chip marcat de timp,
asupra căruia lumina arsă de conexiuni aprinse a lăsat urme adânci. Offline
sunt eu, cel din spatele lui, al oricărui instinct stins, care strigă după vânt
și ploi.
Offline
ești tu, cel din spatele privirilor care se pierd în ceruri neumblate,
neatinse, nesimțite. Într-o societate a vitezei, suntem ceea ce ne oprim să
fim, iar de fiecare dată în care ne acordăm timp să fim, universul se întâmplă.
Inspiră artă, expiră-te pe tine, eliberat de tot ceea ce te chinuie. Offline este
o mișcare, iar tu faci parte din ea! – Gabriela Ciucă, Robert Ecle.
Atila GOMBOȘ
2017 –
prezent Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Foto –
Video;
2014 – 2017
Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design Fotografie -
Video procesarea computerizată a imaginii.
Expozitii
2017, Bienala Internațională de Fotografie
Interfoto, Galeria Mansarda a Facultății de Arte și Design, Timișoara,
România;
2017, Amprente - Salonul anual al artelor vizuale,
Ediția nr. 87, Muzeul de Artă Timişoara, România;
2017, Tradiţii şi experimente în fotografia
academică, Muzeul de Artă Timişoara,
România.
 |
| Concomitent 1, Print pe pânză, 100 x 70 cm, 2018 |
După cum bine știm, comunicarea, relațiile interumane,
interacțiunea, gama întreagă de sentimente, gânduri și stări izvorâte din
acestea sunt principalele resorturi care stau la baza existenței sociale. Fără
sentimente, fără factorii care le declanșează, am fi doar niște roboți
minusculi care se îmbolnăvesc, trăiesc o viață pentru a-și îndeplini un rol mai
mult sau mai puțin predestinat, se scurtcircuitează pe parcurs, iar în final
sunt scoși din uz pentru a fi înlocuiți de alții. Totuși, cei mai mulți dintre
noi nu ne percepem existența ca fiind efemeră, în termeni atât de reci. Din fericire
pentru unii sau din nefericire pentru alții, ajungem să ne redescoperim pe noi
înșine, în raport cu alteritatea care ne-a marcat destinul. Cel mai adesea
relațiile se împotmolesc atunci când suntem văduviți de beneficiul real al
contactului cu alteritatea veritabilă, Celălalt dovedindu-se a fi fost doar un
substitut ineficient (și insuficient) pentru nevoia reală de Altul.
Consider că întâlnirile în viață nu sunt, cel
mai probabil, întâmplătoare, însă sunt decisive. Numai întâlnirea cu Altul (ca
revers sau negativ metafizic al propriului Eu) poate duce eventual la
cunoașterea acestuia și la depunerea unui efort voluntar în vederea
transformării și acomodării reciproce. În acest fel, deschiderea spre Altul
este singura în măsură să ducă la descoperirea Celuilalt – ca tovarăș de drum,
seamăn și prieten al nostru. – Atila Gomboș.
Constantin HUȚANU
2015 – prezent Universitatea de
Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Fotografie - Video procesarea
computerizată a imaginii.
Expoziții
2016, Bienala Internațională de Arte Miniaturale, Galeria Mansarda a
Facultății de Arte și Design, Timișoara, România;
2017, Mimesis, Muzeul de Artă Timișoara, România;
2017, Tradiţii şi experimente în fotografia academică, Muzeul de Artă Timişoara, România.
 |
| Povestea Cui, Fotografie digitală/ Print pe hârtie, 40 x 35 cm, 2017 |
Într-un spațiu în care fotograful este considerat un cronicar
tăcut al timpului său, Constantin Huțanu, își plasează fotografiile într-o
strânsă relație cu societatea, resimțită drept cunoaștere și, astfel, drept
putere.
Povestea Cui constituie o lucrare despre oamenii drept observator
al lumii, acei oameni care îl înconjoară pe artist în viața de zi cu zi și îl
influențează la tot pasul. Autorul deconstruiește din figurativ și recompune în
figurativ lucrările cu ajutorul „corpului” cuielor, dezbrăcând în acest mesaj
subiectul de haină, îi înlătură pielea și îi smulge pulpa, în urmă rămânându-i
doar structura scheletului. Spectatorului i se oferă din acest moment șansa de
a se identifica și a da o definiție a ciclicității și a timpului personal.
Unde lumea reală și lumea virtuală sunt
conectate deopotrivă sub același timp prezent, actul artistic vine în
completarea legăturii create oferind alternativa deconectării și creării unei
alte lumi paralele acestora prin care putem deține puterea de a modela, șlefui
și educa. – Gabriela Ciucă.
Lera KELEMEN
2015 – prezent Universitatea de
Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Grafică.
Expoziții
2017, Colectia de carte bibliofila Fundația Triade, Timișoara, România;
2018, Super nul, Spațiul expozițional Misc., Timișoara, România.
 |
| Crystallography Lab machine poetry Book, Carte obiect, mixted media, 12 x 15 cm , 2018 |
Crystallography Lab sau Laboratorul de cristale este o carte ce cuprinde texte (încadrate sub
termenul de poezie mecanică) colectate de pe mașinăriile ce operează în
Laboratorul de Prelucrare a Cristalelor al Universității de Vest din Timișoara.
Lucrarea folosește ca punct de plecare un proiect de cercetare anterior cu
titlul Institutional Mapping as Self – Critique în care am folosit mijloace
apropriate pentru a produce o cartografiere a instituției de cercetare ISIM,
îndreptând atenția spre elemente de mediu precum spațiu, mașinării și text ca
dispozitive de instruire.
Dezvoltarea tehnologică a condus la mecanizarea reacțiilor și a
micro – gesturilor ce survin din intimitatea omului cu mașinăria. În timp ce
mașina devine generatorul, omul devine utilizator. Mașina se impune astfel ca
entitate independentă, autoritară și aproape rațională prin folosirea de
mijloace lingvistice.
Cartea este prezentată ca un manual de
instrucțiuni textuale și vizuale, simulând spațiul de lucru. – Lera Kelemen.
Elena LANGĂ
2015 – prezent Universitatea de
Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Grafică.
Expoziții
2016, Simpozionul Ex-Libris Brâncuși, (Ploiești, București, Târgu-Jiu,
Constanța, Vaslui, Bârlad, Târgoviște, Drobeta Turnu-Severin, Turcia, Grecia,
Bulgaria), România;
2016, XVI International Biennale Small Graphics And Exlibris Ostrów
Wielkopolski, Polonia;
2016, Bucharest International print Biennale, România.
 |
| DICK KERR, Mixted media, 22 x 10 cm, 2018 |
Lucrarea cu caracter feminist a
Elenei Langă are ca sursă inspiraţională un episod din istoria recentă a
emancipării femeilor. Semnificația lucrării are o dublă valență, putând fi
interpretată atât ca un tribut adus reprezentantelor fotbalului feminin, ca un
semnal de alarmă asupra stigmatului existent chiar și după 100 de ani. Povestea
din spatele lucrării prezintă cazul unui grup de femei care au revoluționat
lumea fotbalului feminin în Anglia pe parcursul Primului Război Mondial, „DICK
KERR LADIES” reușind să depășească caracterul opresiv în ceea ce privea
drepturile femeilor.
Din punct de vedere al interpretării obiectelor
folosite, absorbantele de îngrijire intimă aflate în prelungirea crampoanelor
au scopul de a sugera o ironie adusă corpului feminin, mult prea fragil, în
schimb, gheata de fotbal poziționată deasupra acestora constituie greutatea,
opresivitatea și elementul masculin sprijinit pe obiectele văzute drept un tabu
atribuit feminității. Componentele lucrării fuzionează creând un obiect
controversat, devenit imposibil în urma acestei asocieri, gheata de fotbal
pierzându-şi utilitatea în momentul în care se sprijină pe vata comprimată.- Claudiu Vladu
Bogdan MATEI
2015 – prezent Universitatea de
Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Grafică.
Expoziții
2016, Bienala Internationala de Miniatura, Galeria Mansarda, Timișoara,
România;
2017, The Room, Fundația Triade, ArtEncounters, Timișoara, România;
2017, Colectia de carte bibliofila Fundația Triade, Timișoara, România.
 |
| Fără titlu, Mixted media, 50 x 70 cm, 2018 |
Prin seria sa de lucrări, Bogdan Matei realizează un mix complex
ce îmbină ironia, autoironia, sarcasmul și cinismul bazat pe un mediu de
exprimare sintetizat și brut, lucrările având capacitatea de a exista mai
departe de suport și tehnică.
Privite inițial drept un clișeu deschis ce în primă fază ar trebui
să atragă ridiculizarea, acesta creează o amprentă specifică, un concept vizual
original. Maniera de abordare a tehnicii de execuție conectează privitorul la
un mediu specific al propriei gândiri a artistului despre sine, fiind într-o
strânsă legătură cu lumea artei și a propriei persoane. Autoironia se bazează
pe ideea unei dezamăgiri alimentate de momentul conștientizării poziției și
felul în care este perceput artistul în societate. Este indus un subtil stimul
emoțional, ideea transmisă fiind substanțială, calitatea stilului putând fi
remarcată doar de un privitor angajat.
Manifestul ironic este redat într-o manieră simplă și creativ
sintetizată, constituind unul dintre elementele care primesc cel mai adesea o
reacție din partea privitorului. Viziunea acestuia este întărită și prin faptul
că materialele fizice folosite au fost furate sau împrumutate pe un timp
nedeterminat, subliniindu-se astfel și faptul că nimic nu vine gratuit.
Astfel, el conturează o critică asupra propriei
personalități, unde valoarea cinismului și ironia fuzionează, creând paralele
între puternice contrase precum: iluzoriu versus real în comunicare,
sinceritate versus ironie și deconectarea din zona de confort versus
autoironie. – Claudiu Vladu.
Adrian
ONCU
2017 – prezent Universitatea de Vest Timișoara,
Facultatea de Arte și
Design, Foto – Video;
2014 – 2017 Universitatea de Vest Timișoara,
Facultatea de Arte și
Design, Fotografie - Video procesarea computerizată a imaginii.
Expoziții
2016, Vizualia,
II Edition, Painting, Graphic and Photography exhibition, Cluj -Napoca,
România;
2017, Achromatopsia,
expoziție
personală,
Uzdin, Serbia.
 |
| Tight Bond, Fotografie digitală/ Print pe hârtie, 29 x 42 cm, 2018 |
Ideile din care se nasc
lucrările
lui Adrian Oncu sunt inspirate din viața de zi cu zi. Astfel, prin creațiile prezente, artistul
încearcă
să
găsească o
rezolvare a problemelor cu care se confruntă, cercetând dilemele de
care se lovește
în căutările
sale. De asemenea, el încearcă să
găsească un
răspuns
la întrebările
avute, referitoare la identitate precum și la modul în care societatea îl privește
din cauza descendenței
și
sexualității
sale. Prin propriile lucrări, Adrian atacă stereotipurile care înconjoară comunitatea LGBT,
inspirându-se din experiența personală.
În lucrările
prezentate în cadrul expoziției, Adrian Oncu subliniază rolul pe care îl joacă
tehnologia în viețile
noastre. Astfel realitatea virtuală devine o proiecție idealizată a personalității noastre, o lume superficială în care toți
suntem fericiți
și
avem o viață
fără
probleme, impecabilă.
Social-media ne oferă
impresia că
suntem mai apropiați
ca niciodată
de cei din jurul nostru dar adevărul este că ne distanțează, devenind mai retrași și
mai singuri. Artistul alege mediul offline în defavoarea mediului online,
conectându-se de fapt cu realitatea.
Devenim
independenți de rețelele sociale, renunțăm la
viața privată, facem cumpărături
online. Același exemplu dăm și
copiilor, înlocuind jucăriile și cărțile cu telefoane și
tablete mobile. Această necesitate de a sta tot timpul pe telefon poate
deveni periculoasă, iar ceea ce urmează este
să ne adresăm întrebarea: Oare tehnologia devine tot mai
„bună”? - Alexandru Babușceac și
Adrian Oncu.
Teodor PAPADOPOL
2017 –
prezent Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design,
Sculptură;
Expoziții
2017, Fragmente, expoziție personală, Librăria
Cărturești, Arad, România;
2018, Szemlélet és nézet , Nádor Galéria
Art&Med Kulturális Központba, Pécs, Serbia.
 |
| Lala, Rășină sintetică,15 x 115 x 76 cm, 2018 |
Sculpturile realizate de către Teodor Papadopol, se îndreaptă spre
o tematică ce alternează în raport cu o slăbiciune a tuturor maselor sociale,
și anume superficialitatea. Încadrate în zona figurativului, lucrările, cu un
puternic caracter personal introduc o stare latentă comparabilă cu o pauză a
existenței.
Cele două piese prezentate pe lângă factura figurativă și
personală, se remarcă prin contradicția cu propria dimensiune. Butterfly,
concepută drept un fragment anatomic dedublat, anume urechea, are rol de
receptor, publicului revenindu-i calitatea de emițător. Sculptura denotă o
ușoară ironie referitoare la incapacitatea procesării unui cumul de informație
în lipsa unui creier, pentru procesarea
acestuia. Asemănarea cu aripile unui fluture face referire la superficialitate,
iar dimensiunea exagerată la caracterul deranjant al situației. Lucrarea Lala,
este creată pe baza unei trăiri personale simbolizată prin gravarea repetitivă
a textului pe întreaga suprafață a lucrării. Intervenția face legătura cu
mediul offline prin matitatea literelor, matitate ce conferă greutate volumului
personajului translucid. Dimensiunea redusă ce creează o conexiune neașteptată
cu privitorul, acesta resimțind senzația de dominare.
Între cele două lucrări se creează o legătură
bazată pe contrastul dintre conexiune și deconectare, dintre dimensiunea
naturală și cea folosită, constituind o realitate cu un punct principal de
influență asupra întregului procedeu artistic. – Claudiu Vladu.
Andrei
PITUȚ
2015
– prezent Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design,
Sculptură.
Expoziții
2016,
Provocările Solidului, Galeria
UNARTE, Universitatea Națională de Artă, București, România;
2017,
Obiectul Metaforă, Galeria Casa
Artelor, Timișoara, România;
2018,
Super nul, Spațiul expozițional
Misc., Timișoara, România.
 |
| Blue circle, Mixed media, dimensiune variabilă, 2017 |
Sculptura lui Andrei Pituț aduce în prim plan
problematica din jurul întoarcerii omului înapoi la mediul natural, înapoi la
origini, după ce decenii la rând omul s-a îndepărtat de această zonă, acceptând
și punând preț din ce în ce mai mult pe tehnologia de ultimă oră.
Supradimensionarea și
metamorfoza piciorului ce pare că pășește cu putere pe movila de pământ,
constituie un moment prin intermediul căruia își transpune gândul și concepția
avută față de om și felul în care acesta se raportează la ora actuală
concomitent mediului online și lumii fizice înconjurătoare. El pune de asemenea
accentul pe culoarea ce transcede din obiect în realitate, cercetând interfața
umană și nu pe cea virtuală.
Alege să intervină asupra sculpturii prin
intermediul picturii monocrome, creând un color field ce reușește să transpună
piciorul într-un spațiu infinit, imaterial, utilizând o nuanță vibrantă de
albastru ultramarin. Privită de sus, sculptura îmbrăcată în pigmentul saturat devine picturală, forma amintind de o piramidă, de un templu.
Împinge astfel monocromul în câmpul
tridimensional și stabilește o relație împreună cu forma umană, căci
îmbrăcându-se în albastru omul nu
agresează și nu încalcă nici un ansamblu de reguli indirect rostite. – Ioana
Terheș.
Gavril POP
2017 – prezent Universitatea de
Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Pictură
 |
| Untitled 1, Mixed media, 21 x 27 cm, 2018 |
Prin picturile și desenele sale, Gavril Pop realizează trimiteri
la perioada copilăriei, la vechea formulă în care noua generație a crescut și
s-a dezvoltat. Făcând parte din această perioadă, își analizează primele
momente ale vieții, oferindu-ne un set complex de gânduri reflectate în
imagini, raționamentul uneia dintre ultimele generații dezvoltate într-un mediu
offline.
Realizate printr-un gestualism în aparență naiv, acțiunile sale
sunt construite în jurul ideii de joc, de experimentare și exploatare a lumii,
lucrând ductul liniei și pata de culoare în aceeași manieră precum copiii
percep transpunerea formei bidimensionale. Exprimarea prin intervenția textului
nu este întâmplătoare, acesta oferă prin intermediul caracterelor un constant
flux informațional și reflecții ale realității înconjurătoare. De asemenea,
imaginea mediului casnic reprezentată prin natura statică și utilizarea
materialului textil drept suport, creează o imagine echilibrată a siguranței ,
fiind conotativă căldurii căminului indispensabilă copilului.
Gestualismul său proaspăt construit prin
mijloace de expresie puerile ilustrează reala imagine a mediului offline, și
desigur, a ceea ce reprezenta copilăria în lipsa existenței unei alte
modalități de conexiune. – Ioana Terheș.
Arthur RUSZNAK
2017 – prezent Universitatea de
Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Pictură - surse și resurse ale
imaginii în pictura contemporană;
2014 – 2017 Universitatea de Vest
Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Pictură.
Expoziții
2017, Programul Juventus, Fundația Triade, Timișoara, România;
2018, Szemlélet és nézet, Nádor Galéria Art&Med Kulturális Központba,
Pécs, Serbia.
 |
| Eye to eye, Ulei pe pânză, 200 x 150 cm, 2018 |
Picturile concepute de către Arthur Ruznak construiesc o punte
imaginară între noțiunea de vechi și cea de noutate, o puternică legătură prin
utilizarea și integrarea elementelor aparținătoare culturii consumatorilor,
gestualitatea acestuia oferind lucrărilor o direcție accesibilă prin
semnificația lor tuturor celor predispuși la receptivitate.
Referințele din cultura pop japoneză, fac trimitere spre trezirea
unor fragmente ale amintirii copilăriei, a perioadei pline de inocență și
naivitate, de puritate și seninătate, îndemnând prin această acțiune spre
deconectarea din captivitatea mediului online. Trecând peste noțiunea de
identitate dobândită genetic, ambele lucrări se concentrează în jurul
personalității acestuia, în jurul conștientizării și dezvoltării unei
identități individuale. Pictura lui iese astfel din sfera deciziilor spontane,
eul construind un proces de internalizare a imaginilor, a gândurilor și
afectelor ierarhizate.
Subliniază sentimentele de înstrăinare și
singurătate regăsite în actualitatea societății moderne, iar prin modulația
abordată dorește să atingă crearea unei noi lumi construite în jurul
individualității, a posibilității de a evada și produce iluzia unei noi lumi cu
totul diferite decât cea în care trăiește. – Ioana Terheș.
Decebal ȚĂROI
2015 – prezent Universitatea de
Vest Timișoara, Facultatea de Arte și Design, Arte decorative, Ceramică.
Expoziții
2012, Bienala de artă sacră și religioasă, Râșnov, România;
2018, Szemlélet és nézet, Nádor Galéria Art&Med Kulturális Központba,
Pécs, Serbia;
2018, Somn ușor și poftă bună!, Galeria Casa Artelor, Timișoara, România.
 |
| Transhumanism, Ceramică glazurată, 105 x 15 x 12 cm, 2017 |
În lucrarea „Transhumanism”, Decebal Gabriel Țăroi a dorit să
transpună „o viziune personală asupra omului și a evoluției sale prin diferite
prisme ale realității, atât emoționale, spirituale cât și fizice”.
Titlul lucrării intrigă, întrucât pare în antiteză cu opera, un
mănunchi de elemente biomorfice, lipsită
de orice aluzie antropomorfă.
Suntem transpuși astfel pe tărâmul
gândirii psihanalitice, în care imaginea este o expresie a psihicului
artistului, un câmp de interacțiune cu psihicul privitorilor, devenind o manifestare simptomatică a inconștientului.
Lucrarea poate fi privită ca un autoportret metaforic al
artistului, o ilustrare a numelui, a sinelui. Ca în operele simboliste, în care visul dictează
fantasma materializată în real, lucrarea lui Decebal G. Ţăroi porneşte de la
ilustrarea unei ființe stranii, scăpând rapid din acest coridor îngust, pentru
a dobândi noi valențe atât pentru artist, cât și pentru privitor. Noi sondări
ale sinelui, înfățișându-se
alternativ ca metaforă, drum, proces,
metamorfoză.
Într-un ectoderm specific unor nevertebrate sunt înfășurate nişte tentacule
ce par mișcătoare, în ciuda încremenirii lutului ars. Această
mișcare pare deopotrivă o evadare, o irumpere a sinelui din teaca în
care se ascunde, astfel încât învelişul spiralat nu mai reprezintă o protecție,
ci o constrângere, ființa dorind să iasă din vortexul tubular, din mediul închis al rețelei care o
claustrează, pentru a ajunge la lumină.
Aidoma momentului în care închidem ecranul sau smulgem cablul care ne
ține conectați și ne absoarbe în lumea
virtuală şi pășim spre viața reală. – Flavia Bălan.
VERNISAJ
