Galeria 89, Memorialul Revoluției
Timișoara
Timișoara
decembrei 2014- mai 2015
Se petrece în muzeul Memorialul Revoluţiei din Timişoara, Galeria `89, până
la jumătatea lui mai 2015. Este vorba despre expoziţia de fotografie a
arhitectului Mihai Botescu. Un adevărat regal al emoţiilor din diverse locuri
europene, care răspund la bunul simţ şi la impulsul de a fi cetăţeni mondiali
al bănăţenilor, al locuitorilor oraşului.
Natura este aici alături de arta arhitecturii baroce austriece a Bisericii
Naşterii Maicii Domnului din cartierul Fabric şi a altor clădiri din alte ţări,
surprinse sub diverse lumini – nu se poate şti dacă fiinţa umană vrea să-şi
trăiască arta, sau vrea pur şi simplu să fie parte conştientă din natura care a
generat-o.
Din fotografiile artistului-arhitect, ceea ce desprindem mai ales e
întovărăşirea dintre natură şi arhitectură, sub semnul unei idei, ideea
libertăţii, şi a sacrificiului pentru aceasta, ideea existenţei în numele ţelului,
a ţelului fiinţării estetico-morale.
Pe lângă aceasta, natura răspunde impulsurilor adevărului; în contextul în
care lumea socială reuşeşte destul de puţin să trăiască la înălţimea
aşteptărilor sufletului omenesc, lumina din fotografii ilustrează tema
respectivă, subiectele lor crează şi susţin legătura şi sfâşierea.
O fotografie ca „Bumbăcăria” face o conexiune stranie, prin suflul „bumbacului”,
între unele războaie civile americane şi păpădiile authotone, fermecătoare şi
sugestive, cu siguranţă nu identice unele cu altele, dar creatoare de discurs
cathartic, în imagine.
Piatra şi mitul, legenda românească, uneori legată de-a dreptul de
copilărie, contextualizează relaţiile între poveşti şi natură, între ceea ce
vedem şi ceea ce ne dorim, ca oameni, ca public al faptelor secolului 21, ca
trăitori ai epocii contemporane.
„Strâmbă-lemne” nu este doar expresia unei manifestări legendare pentru
copii, ci este şi arătarea forţei transformatoare, a stăpânirii asupra naturii,
trăite de un simbol universal uman, trecut în trăire românească... În fotografiile
artistului, acesta face transferul către o biserică naturală, o legătură
aproape instinctivă cu divinitatea.
Conexiunea dintre religie, natură şi societate, în context bănăţean, se
arată pe de-a întregul în colecţia de imagini a arhitectului fotograf, care
ţine să amintească publicului său privitor de cum şi ce s-a întâmplat la
momentul eliberării, în vremea începuturilor 89.
Autor: Ioana Tătaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu